Moise a scris că lucrurile ascunse sunt ale Domnului (Deuteronomul 29.29).  Aceasta înseamnă că tainele lumii duhovnicești nu vor fi niciodată date spre cunoașterea oamenilor. Numai pentru ceea ce spun Scripturile îndeplinim condițiile înțelegerii, restul este doar  înșelăciune.

Vom cunoaște lumea lui Dumnezeu, aceea a desăvârșirii, numai după Judecata de Apoi. Așadar, suntem deja avertizați: cine nu se va naște din nou nu va avea niciodată cunoașterea despre ceea ce sunt Cerurile și, mai mult, va cădea pradă rătăcirii veșnice cu tot felul de suferințe. Lucrurile materiale sunt ale noastre. Universul, cu toate legile, bogățiile și sursele sale de energie a fost dat omului și lui îi revine să-l exploreze. Oamenii care s-au născut din nou -  cei care nu se află în revoltă și au devenit fii ai lui Dumnezeu – pot și trebuie să revendice această cunoaștere. De fapt, noi, creștinii, trebuie să ne asumăm în Numele Domnului tot ceea ce Scriptura spune că ne aparține.

Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, ce este o candelă pentru picioarele noastre

şi o lumină pe cărarea noastră (Psalmi 119.105), primim revelația a ceea ce este al nostru. Fără această lumină, omul merge prin deplin întuneric și pe un teren plin de prăpăstii. Însă, celui care prea puțin îi pasă să asculte și să afle ceea ce Biblia are să ne învățe nu va reuși prea multe, din moment ce nu va avea cum să scape de probleme și nici capacitatea de a face voia cea sfântă.

Nu înceta să ceri ceea ce este al tău, căci, până la urmă, tot ceea ce este material și vorbește despre viața ta ți-a fost deja prevăzut. Din lume, Domnul nu ți-a pus nimic deoparte ; dimpotrivă, El ne-a dat totul. Bazându-te pe acest principiu, poți să-ți ocupi poziția în Hristos și să strigi cu credință după ceea ce ai nevoie. Desigur, este de o importanță fundamentală cunoașterea voinței Tatălui pentru viața ta. Pot, de asemenea, să citez de exemplu viața mea, căci am primit apostolia Cuvântului; așadar, nu pot cere bogății și alte asemenea lucruri, care doar mi-ar ocupa timpul și nu m-ar ajuta cu nimic.       

Adevărul este că Cel Atotputernic Se bucură când ceea ce El ți-a dat se află în mâinile tale. Ceea ce El afirmă că este al tău nu trebuie irosit. Tradiția religioasă ne învață că trebuie să ai răbdare pentru ca, la vremea potrivită, totul să-ți fie dat. Așadar, când Domnul îți promite ceva, nu mai trebuie să aștepți. Începând din acel moment, binecuvântarea este deja a ta. De aceea, a înceta de a ți-o însuși este ca și cum ai declara că nu ai încredere în El.

Cine nu primește ceea ce îi este revelat și nici nu crede în Domnul Îl face mincinos (1Ioan 5.10). Pe lângă aceasta, trăiește pentru a cere ajutorul sfânt. Asta s-a întâmplat cu mine și răul a luat sfârșit numai când am făcut rugăciunea de credință, poruncind diavolului să-și ieie mâna de pe ce îmi aparținea. Fă și tu așa și însușește-ți binecuvântările cele sfinte!                                                                                                                              

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares