Declarația de mai sus este o poruncă și, de aceea, nu există alte alternative. Cel care își va asuma această poruncă sfântă va vedea că se poate bucura de orice binecuvântare. Însă, cine nu o va face nu va avea cum să profite de toată zestrea cerească.

Domnul nu a specificat cu ce trebuie să fim binecuvântați. Generalizând formularea, ne-a dat libertatea de a cere ceea ce dorim. De fapt, nu există limite pentru cine află prin Cuvânt că ceva îi aparține. Așadar, fratele meu, contează câtuși de puțin apostolia sau funcția pe care o ai, este de ajuns să-L strigi pe Dumnezeu și vei avea răsplata sfântă – un privilegiu pe care fiii Celui Preaînalt îl primesc pentru faptul de a crede în Isus.

Este minunat că nu trebuie să cerem voie pentru a putea revendica binecuvântările. De îndată ce am aflat că acel ceva ne-a fost dat, cât și tot ceea ce se spune despre viață și smerenie, putem, așadar, să ne însușim izbânda. Aceasta încearcă să ne spună Sfântul Duh prin acest verset.

Însă, această problemă poate fi văzută și sub alt unghi, acela al responsabilității. Dacă Cel Atotputernic ne poruncește ceva, nu ne putem exclude de la realizarea sa, căci va trebui să dăm socoteală față de tot ceea ce Domnul ne-a încredințat. De îi lipsește ceva trupului – templul Duhului lui Dumnezeu – vom fi considerați oameni nesocotiți ; același lucru rămâne valabil în legătură cu mântuirea și mărturia pe care noi și familia noastră o avem de dat. Precaritatea recursurilor materiale, cât și a binecuvântărilor este ca o afirmație că nu avem încredere în Sfântul Cuvânt.                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

Condițiile pentru ca această poruncă să realizeze ceea ce spune sunt aceleași ca și primirea oricărui alt ajutor din Ceruri: nu trebuie să ne întrebăm cum să facem pentru ca Domnul să-Și împlinească făgăduințele, ci este necesar numai să ne exercităm dreptul cu credință, folosind Numele lui Isus.

Modul în care trăim arată dacă suntem pe calea cea bună sau nu. Însă, atenție, căci Domnul Dumnezeu vrea să-Și vadă toți fiii trăind binecuvântați. A spune că El speră ca tu să trăiești ca un om realizat este puțin lucru; de fapt, El poruncește ca să trăiești astfel. Așadar, de nu ai trăit niciodată în acest mod, cere-I iertare și, de acum înainte, asumă-ți locul în Hristos, profitând din plin de o viață îmbelșugată.

Va veni și ziua în care vom da socoteală pentru ceea ce am făcut față de poruncile Domnului în ceea ce ne privește. Cine s-a dovedit a fi absent sau fără băgare de seamă față de acestea va trebui să explice ceea ce este de nexplicat. Căci, porunca sfântă este ceva ce trebuie păzit. De fapt, avem obligația de a trăi potrivit acestei voințe sfinte. Așadar, fratele meu, este bine să deschizi larg ochii pentru a observa faptul că religiile au o învățătură diferită. Înțelege că nimeni nu te va înlocui în ziua Judecății de Apoi și a avea izbândă este mai bine decât să trăiești în înfrângere.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares