Cererea psalmistului a fost una întreită: el avea nevoie ca Domnul să nu-i oprească îndurările Sale, dar să-l păzească cu bunătatea și credincioșenia Sa. Așadar, el s-a rugat pentru ca acestea să-i fie date în continuare. Este bine să ne rugăm pentru același lucru, căci, dacă îndurările Tatălui nu ne ating, vom fi cuprinși de rătăcire; până la urmă, numai datorită acestora nu suntem nimiciți (Plângerile 3.22). De fapt, ele fac astfel încât Dumnezeul nostru să ne privească cu mare compasiune, și nu după cum merităm, fiindcă, uneori, ne îndepărtăm și ajungem să credem, să facem sau să dorim lucruri care, de nu ar exista această putere sfântă, am fi stăpâniți de duhul rătăcirii.

Cine are judecată se află mereu în căutarea îndurărilor cerești și, la nevoie, strigă cum poate pentru a nu rămâne fără ele. Tot la fel trebuie să facem cu toate binecuvântările de care avem nevoie. De altfel, a lupta cu Dumnezeu este o virtute ce chiar este lăudată de Domnul însuși. În acest sens, exemplul dat este că El nu s-a întristat față de Iacov când acesta s-a luptat cu El și a învins. (Geneza 32.22-32).

Nu putem înceta de a ne cere drepturile, de a-L striga pe Domnul și chiar de a ne plânge de este necesar. Important este să nu rămânem în afara sferei de acțiune a Tatălui nostru! Trebuie să ne dăm silința pentru a reuși tot ceea ce El are să ne dea. Aceasta nu înseamnă, însă, că El va înceta de a ne da atenție de nu prididim în a cere, căci, oameni fiind, de multe ori, nu ne aflăm în bună înțelegere și trebuie să luptăm. Adevărul este că atunci când ne aflăm în comuniune cu El, dorințele ne sunt împlinite (Psalmi 37.4).

Psalmistul a mai cerut ca Domnul să-l păzească fără de încetare cu bunătatea Sa – nu doar din când în când, ci clipă de clipă. El știa că ar putea cădea pradă cu ușurință vreunei ispite și, astfel, vrăjmașul l-ar putea îndepărta de acest ajutor ceresc de o foarte mare importanță. Fratele meu, fă și tu așa, sau poate că nu te interesează ca ajutorul lui Dumnezeu să lucreze pentru tine și nu-ți pasă că ceva rău ți se poate întâmpla.       Autorul acestui psalm a mai adăugat o a treia cerere celorlalte două, și anume faptul ca Domnul să-l păzească cu credincioșenia Sa. Toată lumea își are propria credincioșenie, însă cea a lui Dumnezeu este singura ce are întâietate, căci este fără de prihană. Domnul este cuprins de neprihănire și, când hotărăște ceva, El lucrează fără părtinire. El a luat hotărârea de a ne iubi, deși ne știa slăbiciunile și neajunsurile. El a făcut totul pentru a-Și trimite Fiul la moarte astfel încât sângele Său fără de prihană să plătească pentru ca noi să-I aparținem. Așadar, judecata noastră nu ne dă merite dinaintea Celui Preaînalt, ci Credincioșenia cea neprihănită este singura ce ne-a ales în Hristos.

Domnul ne-a acceptat și ne păzește nu datorită faptelor noastre, potrivit meritelor noastre, ci, într-adevăr, grație marii Sale iubiri, ce ne-a luat de partea Sa, cât și Credincioșeniei Sale fără de tăgadă. Slavă lui Dumnezeu pentru această binecuvântare!

În Hristos, cu dragoste,  

R. R. Soares