E bine să-ți compari întâmplările și să vezi care sunt mai bune. Mulți fii ai lui Dumnezeu sunt acaparați de un negativism care le-a dominat viața - în așa fel încât, mai mereu, ceea ce se aude în sufletele lor sunt plângeri, cereri de ajutor și reclamații. Nu e greșit să împărtășești asta cu Domnul, dar aproape niciodată omul nu-și amintește să-I mulțumească pentru binecuvântările primite. 

Problemele sunt mai mari atunci când credem în ele. De fapt, inamicul crește înaintea ochilor noștri în așa fel încât nu-I mai dăm Domnului atenția meritată. Fratele meu, dacă te uiți la amenințări înseamnă că te vezi slăbit si că îi permiți adversarului să te înșele. De aceea, nu te lăsa dus de cel care are vreo prounere perversă. Urmează Biblia, căci cine face asta nu se va afla niciodată pe un drum fără ieșire. Pentru cine crede în Domnul, problemele se vor transforma în situații în care Dumnezeu își va arăta puterea (Ioan 16:33).

Psalmistul îl cunoștea pe Domnul, iar sufletul lui era plin de bucurie. Așadar, în mulțumirea lui, a comparat ceea ce a simțit cu satisfacția agricultorilor când recolta de grâu și de struguri era măreață. În mintea lui, a rămas vie imaginea acelor oameni fericiți slăvindu- L pe Dumnezeu pentru recoltă, dar când a simțit imensa fericire pe care Domnul i-o pusese în suflet, a spus că e mult mai mare decât cea a agricultorilor. În acest fel, fratele meu, Tatăl va face pentru tine mai mult decât ceea ce ochii tăi au observat că a făcut pentru alții. 

Mulțumirea e una dintre cele mai bune forme de a-L lăuda pe Domnul. Cine are această predispoziție va recunoaște că binecuvântarea primită e mult mai mare decât a celorlalți. Cine îi mulțumește cu adevărat Domnului va vedea cum Dumnezeu acționează intens în viața lui. Pe de altă parte, cine nu-i dă valoare binecuvântării divine nu va realiza că această nemulțumire îl împiedică pe Domnul să facă mai mult pentru el.

Odată, Isus i-a trimis pe cei zece leproși, care îi ceruseră să aibă milă de ei să se arate preoților. În timp ce mergeau, unul dintre el și-a dat seama că a fost vindecat și s-a întors să-I mulțumească lui Dumnezeu. Ceilalți care au fost vindecați și-au continuat drumul (Luca 17, 12-19). Nu știm dacă au mai ajuns la preoți așa cum li se poruncise, căci așa cum e comun azi, mulți oameni, după ce sunt vindecați nu își mai amintesc de Dumnezeu. Totuși, acel lepros a acționat diferit: și-a arătat mulțumirea. Așadar, a fost lăudat de Domnul și și-a primit mântuirea – ceea ce arată că a-i fi recunoscător lui Dumnezeu înseamnă a planta o sămânță care va produce o recoltă bună.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares