Psalmul cincizeci și unu vorbește despre căința lui David pentru fărădelegea lui. Lipsa bucuriei mântuirii îl incomoda nespus de mult. Ar fi fost imposibil să fie fericit în drumul lui alături de Dumnezeu fără fericirea pe care o experimentase până atunci și care îi dăduse inspirația să compună atâția psalmi. Departe de Domnul nu-i rămânea decât remușcarea că se lăsase purtat de duhul crimei și al înșelăciunii. (2 Samuel 11, 1-26)

Toți cei car cad simt cât de dureros e să te îndepărtezi de Tatăl: zilele devin triste, viața își pierde sensul, dar ceea ce doare cel mai tare e să descoperi că a trăi în prezența lui Dumnezeu aparține de domeniul trecutului. Odată cu moartea lui Isus la Calvar, această situație s-a schimbat: e de ajuns ca omul să se căiască din tot sufletul și să-L lase pe Isus să locuiască în sufletul lui. Cât timp nu se întâmplă asta în inima ta, vei simți cum pietrele alunecă în continuare de pe munte și lovesc tot ce le stă în cale.

Inima împăratului lui Israel a descoperit drumul de întoarcere spre fericire și a cerut să i se mai dea o dată bucuria mântuirii. Fratele meu, și tu ai căzut? Tristeța ți-a pătruns în suflet și te face să te simți cel mai nenorocit dintre oameni? Dacă răspunsul e da, apropie-te de Tatăl, roagă-te și cere-i din tot sufletul tău să te ierte. El poate și vrea să îți refacă viața. Dacă vei continua cu acest sentiment de vină și cu această conștiință încărcată, nu te vei bucura de plăcerile disponibile celui care îi slujește cu adevărat lui Dumnezeu.

Cine se află în comuniune cu Dumnezeu duce o viață bună. Așadar, a simți din nou bucuria e semn că Isus locuiește din nou în sufletul tău, de unde ieșise când i-ai făcut loc păcatului.  Hristos și păcatul nu pot conviețui în același spațiu. De aceea, cine are mintea încărcată cu gânduri necurate nu va experimenta niciodată comuniunea divină. Până la urmă, Domnul locuiește doar în sufletul celui care păstrează poruncile Lui.

Păcatul e cel mai trist lucru pe care îl poate comite unul din fiii lui Dumnezeu. Știind asta, diavolul e capabil să seducă cele mai încântătoare persoane. În acel moment, dacă omul e infestat, se va gândi că e diferit de alții, iar dacă îi va face loc ispitei va cădea în capcana diavolului.

Pe lângă înapoierea bucuriei, David a cerut să i se dea un duh de bunăvoință. Pentru că se temea de mâna Domnului, David nu voia să mai comită o greșeală, de aceea, i-a cerut lui Dumnezeu să îl atingă înaintea celei mai mici ispite. Asta trebuie să-I ceri și tu, căci acest duh de bunăvoință va simți și cea mai mică greșeală și se va căi. Trebuie să ai grijă, pentru că Satana nu încetează să dea târcoale și să încerce să te înghită. Roagă-te la fel ca David.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares