Am fost chemați să călcăm pe urmele Domnului Isus. Minimul care se așteaptă de la creștini e să acționeze cum acționa Isus când era aici pe pământ. Trebuie să urmăm exemplul Maestrului în orice situație. Chiar și când a suferit în realizarea lucrării divine, Isus a demonstrat că îl iubea pe Dumnezeu mai presus de orice. Nu există altă alternativă pentru fii lui Dumnezeu în afară de cea de a călca pe urmele Lui.

 El îl reprezenta pe Tatăl în orice moment. Pentru Isus, cel mai important era să facă lucrarea Domnului. În Ioan paisprezece cu doisprezece, a afirmat: Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl. Ar fi bine să medităm la asta și să nu lăsăm inamicul să ne acapareze și să ne ia privilegiul de a fi întrebuințați de Domnul. Cine nu calcă pe urmele Domnului va da socoteală. De aceea, nu proceda altfel și împlinește misiunea care ți s-a dat.

Toți creștinii trebuie să înțeleagă că înfăptuirea lucrării lui Dumnezeu e cea mai plăcut lucru din lume. Poți să fii un mare om de afaceri, să învârți milioane de lei și să ai mii de angajați, dar dacă vrei să te realizezi cu adevărat, trebuie să-ți dedici cea mai mare parte a timpului făcând ceea ce Dumnezeu făcea. Acest act e extrem de personal, doar tu însuți îl poți face. E foarte bine să dai zeciuiala și ofertele, dar nu e suficient. Cine onorează apostulatul pe care i l-a dat Dumnezeu descoperă cât de fericit e când e întrebuințat de Domnul.

Isus nu blestema niciodată, dar știa să fie superior prostiei din sufletele multor indivizi. Oriunde ar fi fost, îi binecuvânta pe toți. Așa ar trebui să procedeze toți cei ce fac parte din Corpul Său. Fiind Capul, Hristos atinge inimile celor care sunt ai Lui ca să facă Voia Sa. Așadar, spune mereu da chemărilor Domnului.

Isus nu și-a măsurat eforturile când le-a predicat celor mari sau celor mici, când a fost pe Pământ. I-a răspuns atât fruntașului iudeilor care l-a căutat noaptea, cât și samaritencei care l-a implorat să o ajute. (Ioan 3 și 4). Domnul era mereu pregătit, deci cine e a lui Dumnezeu trebuie să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.  (2 Timotei 2:15). Ferice de cei care nu ar schimba cu nimic ce primesc de la Dumnezeu.

A călca pe urmele lui Isus e atitudinea cea mai corectă pe care fiii lui Isus o pot avea în viață. Nimic nu e mai profitabil decât să investești în lucrarea lui Dumnezeu.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares