Păcatele sunt mai grele decât bolile, pentru că ne îndepărtează de Dumnezeu. De fapt, păcatele ne ascund Faţa Domnului şi-L împiedică să ne-asculte! (Isaia 59:2). Pe când, bolile, de multe ori ne duc mai aproape de Dumnezeu. Mulți își deschid sufletul în fața Domnului în astfel de situații. Domnul îi iartă pe cei păcătoși și îi vindecă pe cei bolnavi.

Nu e de ajuns să simți că ai păcătuit, să fii trist și să-ți spui ție însuți că nu vei repeta greșeala. Trebuie să mărturisești păcatul lui Dumnezeu și celui căruia i-ai greșit. Dacă un angajat ia ceva din sertarul șefului, el nu trebuie doar să fie trist, ci trebuie să-și deschidă inima și să-și regleze conturile cu șeful lui și cu Dumnezeu. Isus ne-a învățat că trebuie să îți lași darul înaintea altarului şi să te împaci mai întâi cu fratele tău. (Matei 5:23, 24). Dacă ești bolnav nu e de ajuns să-ți dorești să te vindeci. Trebuie să te apropii de Dumnezeu și să te rogi cu credință, împlinind poruncile biblice în privința vindecării. Cine mărturisește primește iertarea. Chiar dacă cel ofensat nu vrea să-l ierte pe cel care a greșit, deși și-a recunoscut greșeala, el se poate considera iertat, căci a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu. Tatăl e credincios și îl iartă pe cel care a greșit, dar trebuie să te împaci și cu omul și cu Domnul, pentru că toată minciuna e împotriva adevărului și toată trădarea e împotriva sfințeniei.

Ființa umană nu are puterea de a se ierta pe ea însăși de toate păcatele, dar Dumnezeu spune că va ierta păcatele care îi vor fi mărturisite. În aceeași măsură, omul nu deține puterea de a se vindeca, dar Domnul i-a oferit deja vindecarea. El e fidel în a ierta păcatele, a vindeca bolile și a-i elibera pe cei oprimați. Când Atotputernicul acționează, lucrările lui sunt întărite pentru veșnicie. (Psalmul 111, 7,8)

De asemenea, El ne purifică de toată nedreptatea. Așadar, în registrul acelui om nu mai rămâne acțiunea lui greșită, din inima lui e scoasă capacitatea diabolică de a se întoarce la păcat. Acel om se va întoarce la greșeală doar dacă nu va respecta Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, dacă Isus ne face slobozi, vom fi cu adevărat slobozi. (Ioan 8:36) Nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus. (Romani 8:1) În viața celui care are comuniune cu Dumnezeu, inamicul nu mai poate intra. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. (2 Corintieni 5:17)

Același lucru se întâmplă cu cel care a fost vindecat de către Domnul, căci infernul a pierdut puterea de a-l mai oprima cu acel rău. Diavolul poate să încerce să-l atace din nou, dar dacă el refuză, răul nu îi va mai putea face nimic celui care are credință.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares