Dumnezeu are mereu grijă de cei fără prihană. Atenția Domnului nu este niciodată îndepărtată de la cei care reușesc să primească acest calificativ. Aceasta înseamnă că El veghează supra lor și îi ajută în orice moment la nevoie. De asemenea, aceasta presupune că cei fără prihană nu vor fi niciodată lăsați să lupte de unii singuri, ci, contrariul, Domnul îngrijindu-Se mereu de ei. Cei care își dau silința și dobândesc această poziție, deși plătesc un preț pentru reușită, vor ajunge să recunoască că a meritat toată osteneala.

Cine nesocotește Cuvântul lui Dumnezeu este considerat un nelegiuit. Acesta, aflându-se la nevoie, nu va putea fi ajutat, căci, nesocotind ceea ce Scripturile spun, pune, de fapt, despărțitură între el și Domnul și Îl împiedică pe Dumnezeu să aibă grijă de el și să-l ajute. Cel care acționează astfel comite cea mai mare prostie din viața sa.

Cel Preaînalt participă la rugăciunile celui neprihănit. Pentru a fi fără prihană, nimeni nu are nevoie să stea ore la rând rugându-se, postind sau făcând penitențe și sacrificii. Fără prihană este cel care împlinește ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu îndeamnă, adică strigă după ajutor când ispita îi dă târcoale, recunoaște că a greșit și se împacă cu cine a greșit. Cel fără prihană se silește pentru a-L bucura pe Domnul și nu renunță la sfințenia și onoarea sa.                                                                                                                                 

Cei fără prihană sunt așezați pe tron ca și împărații, ceea ce înseamnă că și-au obținut neatârnarea vieții lor și a celor dragi. Ca împărați, sunt așezați de Domnul într-o poziție de autoritate, iar vrăjmașul, pe lângă faptul de a ști asta, și deși își măsoară forțele cu ei, nu va reuși nimic. În această poziție, cei fără prihană dețin puterea lui Dumnezeu, ce luptă alături de ei nu numai pentru a-i apăra, ci și pentru a împlini ceea ce au determinat, de sunt călăuziți în acest sens de Cuvântul Domnului.

Pe lângă locul ocupat, cei fără prihană sunt mânați de Domnul. Chiar de nu aspiră la lucruri mărețe, nu revendică tot ceea ce le aparțin, numai pentru faptul de a se afla dinaintea lui Dumnezeu, făcându-I voia, ei sunt onorați de Domnul, ceea ce face ca și Acesta să fie onorat de ei toți. Puterile lumii duhovnicești știu de ceea ce sunt capabili cei care au încredere în Domnul, căci știu ceea ce înseamnă să fii păzit de Cel Preaînalt și ceea ce se întâmplă celui pe care Dumnezeu a hotărât să-l susțină.

Cel mai bine pentru această poziție este nu numai că va dura un timp anume, ceea ce ar fi deja minunat, ci va dăinui pentru totdeauna. Începe atunci când omul hotărăște să onoreze Cuvântul lui Dumnezeu și va continua cu El întru vecii vecilor. Cei care își dedică Domnului timpul, credința și dragostea vor fi răsplătiți întru vecii vecilor. Așadar, merită oare sau nu osteneala de a fi cinstit ?                                                                                                  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares