Casa lui Dumnezeu nu poate plăti pentru cheltuielile legate de greșelile membrilor săi cărora trebuie să le placă susținerea lucrării Domnului, cum ar fi, de exemplu, evanghelizarea celor aflați în rătăcire. Însă, cum acest serviciu este foarte scump și trebuie să fie o prioritate a bisericii, toate recursurile încredințate nouă ar trebui folosite pentru a putea scoate cât mai mulți oameni din flăcările cele veșnice.

Pavel a fost folosit într-o lucrare minunată. El l-a dus la mântuire pe Onesim, un sclav fugit, al cărui suflet era la fel de prețios ca și cel al oricărui alt om. Dacă mântuirea acelui om a produs sărbătoare în ceruri, de ce să nu-i ajutăm și pe alți ”sclavi” din această lume? Orice om are dreptul de a-L cunoaște pe Isus ca să fie mântuit. Însă, sunt mulți în jurul nostru care au nevoie să audă Buna Vestire a mântuirii – unii sunt cei care fug de stăpânii lor creștini; alții încearcă să scape de lege, de familie, să se ferească de droguri, de preacurvie și de alte asemenea căi rele.

În cazul lui Onesim, apostolul l-a înapoiat stăpânului său și a cerut ca sclavul să fie tratat de stăpân, începând chiar din acel moment, ca și pe un frate în Hristos. Pavel a fost gata să plătească pentru paguba pe care eventual i-a făcut-o lui Filimon. Nu trebuia să se ajungă până aici, căci sclavia la orice nivel trebuie să fie ceva de neacceptat de către creștini. Cu toate acestea, respectând cultura acelei epoci, apostolul a scos din propriul buzunar cât a fost necesar pentru a acoperi paguba cauzată sau profitul pe care ”fratele-stăpân” a încetat să-l mai obțină. Însă, Pavel i-a arătat lui Filimon că acesta îi datora propria viață. Mulți nu și-au dat încă seama că ne revine și această datorie.

Există cheltuieli pe care trebuie să le suportăm cu bucurie. Dacă, de exemplu, ar fi necesar să plătim pentru a scoate pe cineva din Împărăția întunericului, ar trebui să o facem cu satisfacție, căci ar fi cea mai mare nefericire să vezi pe cineva aruncat în iazul cu foc și pucioasă ce va arde întru veșnicie, și care a fost pregătit de diavol și îngerii săi pentru ființa umană. Însă, din nefericire, în fiecare ceas, sunt cu miile cei care pierd și ultima șansă – iar de acolo nu vor mai ieși niciodată (Apocalipsa 20.10). De multe ori, o pagubă se poate transforma în beneficiu. Un om care te-a jignit, de-ți primește iertarea, inima îi va fi pătrunsă de gratitudine, iar aceasta va face astfel încât să ieie hotărârea de a se opri din păcat și de a se pocăi. Fie ca alegerile noastre să fie mereu făcute potrivit acestui punct de vedere, slujind, astfel, scopurilor sfinte.

 Adevărul este că Îi datorăm totul lui Dumnezeu și nimic nu vom lua cu noi din această lume. Numai Cel Preaînalt știe ceea ce va fi făcut cu ceea ce am adunat aici, după plecarea noastră. Așadar, de ce oare să nu dedici ceea ce ai sau ai putea avea în onoarea și slava Tatălui? Cine va renunța la bunuri din dragoste pentru Isus va primi înapoi de o sută de ori mai mult (Marcu 10.29,30). Învățăturile biblice sunt scrise pentru a fi urmate.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares