Pe vremea Legii, niciun om care avea vreo meteahnă trupească nu putea să facă parte din ceremonia preoțească. Tot ceea ce s-a întâmplat în trecut trebuie să ne fie exemplu. Această interzicere este valabilă și în apostolia noastră. Astăzi, nu problema trupească este vizată, ci cea morală și spirituală. Cine nu are o înaltă conduită morală nu poate să stea în altarul lui Hristos pentru a binecuvânta poporul. Domnul este sfânt, iar cine Îl reprezintă trebuie să fie de asemenea sfânt (1 Petru 1.16).

         Cine permite ca cineva cu vreo problemă morală sau spirituală să stea în altarul lui Dumnezeu recunoaște că crede în sfințenia apostoliei, și nu în cea a Celui Preaînalt. Soțul care știe de atitudinile sau practicile greșite ale pastorului are obligația de a se duce la conducerea bisericii pentru a-i aduce acest lucru la cunoștință. Cine abuzează de un copil, de căminul aproapelui său, de neprihănirea tinerilor, de banii bisericii sau alte asemenea abateri trebuie să fie îndepărtat imediat de la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

       Adevărul este că omul care a căzut în păcat devine surd la glasul Sfântului Duh, ce l-a mustrat și avertizat asupra greșelii iminente. Acționând necorespunzător, acesta l-a lăsat pe diavol să se folosească de el. Fără îndoială, de nu există o căință sinceră și adevărată, omul se va întoarce la nelegiuire. Acesta are un defect de caracter și nu-i este teamă de tatăl. Ori, cine greșește nu lucrează pentru a-L sluji pe Domnul.

      Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un om pentru a-L sluji pe Dumnezeu sunt astăzi mai drastice. Este de ajuns să citim lista pe care Cel Preaînalt ne-a dat-o prin mijlocirea lui Pavel, în cartea cea dintâi a lui Timotei, capitolul 3, cât și în cartea lui Tit, capitolul 1, pentru a afla nivelul de acceptare cerut celor care vor să împlinească chemarea la apostolie. Cei care au căzut pradă greșelii nu au fost oare chemați? Sigur că da, au fost mulți, dar s-au lăsat conduși de vrăjmaș și, ca Iuda Escariotul, nu mai corespund acestei misiuni   

       Conducătorii care permit celor întinați să stea în fruntea vreunei lucrări în apostolie vor trebui să dea socoteală Domnului Bisericii. Mie nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lor, căci este ceva groaznic să cazi pe mâna Dumnezeului celui viu (Evrei 10.31). Prorocul Ieremia a fost folosit pentru a-i avertiza pe pastorii care fac lucrarea Domnului fără băgare de seamă și grijă (Ieremia 48.10).

          Este nevoie de mâini sfinte pentru a aduce Mâncarea Sfântă. A lăsa un om cu duh necurat în altar înseamnă să nu iei în serios mântuirea multor oameni. Vai de cei care fac nelegiuiri în lucrarea Domnului! Ar fi mai bine să li se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncați în mare (Marcu 9.42b).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares