Credința ne este dată în scopuri binefăcătoare: pentru a ne însuși ceea ce ne aparține și a-i învăța pe alții ceea ce este necesar de făcut pentru a fi biruitor și Domnul să fie astfel slăvit în viața noastră. Cel care are credința numai pentru sine nu este altceva decât un egoist. De aceea, avem obligația de a transmite și altor oameni ceea ce am primit de la Dumnezeu. Procedând astfel, vom trăi mai bine, căci, de dăm, primim (Matei 7.12).

Pentru a realiza mântuirea, credința ne este dată. Este nevoie să se înțeleagă că mântuirea este mai mult decât ridicarea mâinilor și convingerea că, atunci când vom muri, vom merge în Ceruri. Aceasta cuprinde, pe lângă iertarea păcatelor, lecuirea cea sfântă, belșugul și celelalte binecuvântări sfinte. Toate acestea sunt primite prin credință, fără de care tot ceea ce facem este păcat (Romani 14.23).

          Ea este cel mai mare mesaj pe care cei rătăciți îl pot primi. Fără credință, nimeni nu va reuși să-și vadă numele înscris în cartea vieții, nu va fi dus din împărăția întunericului în împărăția lui Dumnezeu și nici nu-și va dobândi iertarea păcatelor (Evrei 11.6). Toți cei care au fost folosiți de Domnul în vechime au acționat prin credință. Prin mijlocirea ei, au primit mărtuira că au fost plăcuți lui Dumnezeu, și tot așa se întâmplă și astăzi. De aceasta nu este prezentă în rugăciunile noastre, nimic nu vom primi de la Tatăl. De suntem îm vremea noastră sau a altora, având credința drept scop, trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu, căci reușita pe care cineva a obținut-o folosind credința ne ajută. Lumea este din  ce în ce mai bună de fiecare dată când cineva se căiește de viața-i păcătoasă sau se slobozește de duhul nelegiuirii, renunță la droguri, la furt, la curvie sau alte asemenea rele. Cu cât mai mulți oameni ajung să cunoască deplinul Adevăr, cu atât mai bine vom trăi. Cei care trăiesc în credință nu numai că se ajută pe ei, ci ne fac și pe noi să beneficiem îndeajuns de aceasta.

Nu este nimic mai minunat și mai cu belșug decât să-i înveți pe toți să-și folosească acest dar. Așadar, vor fi oameni mai bucuroși, mai fericiți și mai realizați în jurul nostru. Când ne aflăm în mijlocul oamenilor care nu știu să-și folosească această forță minunată oferită de Dumnezeu, ne dăm seama că aceștia își crează atât de multe dificultăți lor cât și aproapelui lor încât, într-un anumit fel, ne ating și pe noi. Este bine să duci credința oricărui om.

           Credința este rezolvarea problemelor care apasă umanitatea. Din nefericire, mulți oameni, fiind prea mândri, nu se vor apleca dinaintea lui Dumnezeu sau nu vor ști să folosească credința. Calea pe care aceștia o urmează pentru a trăi ne va afecta într-o oarecare măsură, făcându-ne și pe noi să plătim o parte din valoarea datorată greșelilor lor.

Trăiește credința astfel încât aceasta să cuprindă toată lumea. Atunci, îți vei fi adus cu adevărat cea mai bună contribuție umanității.    

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares