Nimeni nu vorbește la întâmplare. Potrivit Domnului Isus, omul vorbește din prisosul inimii (Luca 6.45). Este posibil să-i cunoști pe oameni după cum vorbesc. Cine se plânge de viață, dă vina pe ceilalți pentru nereușitele sale și vorbește despre viața celuilalt își arată golul din inimă. Același lucru se întâmplă cu cine este pozitiv: mereu vesel, trăind dincolo de orice problemă și de atacurile invidioșilor. Acești oameni își fac prieteni pe unde se duc. Tuturor le place să fie alături de cine este simpatic și fericit, nu-i așa?

            Problema noastră astăzi nu este diavolul – căci el a fost biruit de Isus – ci gura noastră. Ea are puterea de a ne face biruitori sau de a ne distruge (Proverbele 18.21). De ne hrănim inima prin Cuvântul lui Dumnezeu, vom avea o gură sănătoasă. De o alimentăm cu resentimente, suferințe, ură și alte păcate, vom avea o mărturisire negativă, neroditoare, ce ne va face să suferim. Suntem invariabil ceea ce vorbim, de aceea, gura trebuie folosită numai pentru a binecuvânta, atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți oameni. Când o folosim pentru bine, semănăm semințe care, cu siguranță, vor da bune și prețioase roade, ce ne vor ajuta mult. Pe de altă parte, putem avea certitudinea că, de o folosim pentru a vorbi de rău pe aproapele nostru, a vătăma pe oricine, în sfârșit, a face rău, vom fi de partea vrăjmașului și vom strica roadele prin această nesăbuință (Iacov 3.7-12).

            Psalmistul a dat un sfat pentru a avea o gură binecuvântată, spunând că o folosește ca mijloc de închinare la Dumnezeu, cântându-I îndurările. Este bine să o dedicăm slăvirii Domnului, căci, astfel, o învățăm să vorbească lucruri bune. Slava trebuie să fie în Hristos, pentru ceea ce El ne învață și face pentru noi sau pentru alți oameni, astfel, putându-L bucura pe El și înălțându-ne inima. De nu avem motive pentru a-L slăvi pentru ceva ce ne-a făcut – deși acestea există totdeauna – trebuie să facem asta pentru ceea ce a fost făcut în favoarea cuiva.

            Femeia înțeleaptă îi reprezintă pe oricare dintre fiii Celui Preaînalt, iar ei trebuie să-și folosească gura numai pentru a spune lucruri pozitive. Cine o folosește pentru a distruge dă dovadă de prostie. Lecția este ușor de învățat, dar trebuie și pusă în practică. Urmând învățătura Sfântului Duh devenim biruitori. Ceea ce ne conduce spre izbândă este ceea ce iese de pe buzele noastre.

            Folosește-ți gura pentru a spune credincioșenia lui Dumnezeu, care Își împlinește toate făgăduințele (Luca 1.37). Cine Îi arată adevărata slavă este acceptat drept un mărturisitor credincios. Însă, omul care nu-și împlinește Cuvântul, dar Îl slăvește ca și cum ar fi adevărat, minte. Trebuie să trăiești făgăduințele lui Dumnezeu și să profiți de ele, pentru a-L slăvi din generație în generație.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares