Cât de mare importanță dă Dumnezeu prorocilor Săi! El a spus că nu va face nimic fără să le descopere ceea ce dorește. Însă, de ce oare prorocii încearcă să facă multe lucruri fără ca mai întâi să se roage și să-și expună pricina, pentru ca Domnul să-Și dea Cuvântul hotărâtor ? Ar fi aceasta din lipsă de credință, informare sau chiar dispreț ? Toți fiii lui Dumnezeu ar trebui să învețe să se afle în legământ de prietenie cu Cel Preaînalt (Psalmi 25.14). Este bine să începi să faci asta cât de repede și, când iei orice hotărâre, chiar și cele considerate a fi simple, să vorbești mai întâi cu Tatăl  (Proverbele 14.12).

Apostolia prorocului este de o mare importanță pentru biserică. Acesta nu doar  Îl aude pe Dumnezeu și vorbește poporului, ci și, prin viața sa, este um exemplu pozitiv sal negativ pentru cei din jur.Important este ca el să fie mereu un reprezentant al lui Dumnezeu. Cine nu este atent la ce vorbește și la ce face este o foarte proastă mărturie a Domnului. Mulți oameni nu vor deschide niciodată Scripturile, însă, prin viața sfinților, Le vor cunoaște. Responsabilitatea prorocului este foarte mare. Ea este mai mare decât cea a medicului comunității, care face totul pentru sănătatea poporului. Prorocul va da socoteală pentru sufletele tuturor celor care trăiesc în vremea sa și vor trăi după el. El trebuie să fie neapărat un vas curat, sfințit și plin de mir în mod constant. Nu poate fi niciodată despărțit de Dumnezeu și nici să se lase întinat de lucrurile lumești sau de păcat. El a fost chemat să fie reprezentantul Cerurilor.

Funcția sa îi dă dreptul de a primi tainele Domnului și, de aceea, el trebuie să fie în legătură de prietenie cu Dumnezeu pentru a ști dacă ceea ce i-a fost revelat poate fi urmat, unde, când și în ce fel. Misiunea sa este de a veghea la bunul mers al lucrării sfinte și, de este călăuzit de Domnul, și nu de dorințele sale sau de vreo răsplată, cum s-a întâmplat cu Balaam, trebuie să aducă mesajul, chiar de este să plătească cu suferință sau chiar cu propria viață. El trebuie să se lase călăuzit mereu de Sfântul Duh.

Prorocul este robul lui Dumnezeu și, ca atare, trebuie să se afle mereu la picioarele Creatorului. Viața sa este una dintre cele mai de preț în ochii Lui fiind omul de la care toți – mântuiți sau rătăciți – vor auzi mesajul cel sfânt. De se va încurca cu treburile acestei vieți, va da greș, căci apostolia sa nu va avea urmarea ce ar fi trebuit (2 Timotei 2.4).

Dumnezeu lucrează prin mijlocirea prorocilor Săi. Ca în vechime, celor care sunt chemați la această misiune le va reveni sarcina de a face voia cea sfântă, putând fi folosiți pentru a mustra împărați, alți membri ai apostoliei sau pentru a da alarma cu privire la vreo prigonire sau catastrofă ce poate avea loc. Fie ca Domnul să ridice cât mai mulți proroci în vremea noastră!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares