Privilegiul de a avea poruncile, ce ne-au fost date pentru a fi păzite, este enorm. A le nesocoti este cea mai mare prostie pe care cineva o poate face în viața duhovnicească. Cine le are a reușit deja să aibă 50% din posibilitatea de a-L iubi pe Dumnezeu și de a fi iubit de El, iar cine le și păzește dobândește și cealaltă jumătate. Se amăgesc oamenii care cred că pot trăi fără să dețină și să slujească poruncile lui Dumnezeu. Căci, prin ele dovedim că Îl iubim (Ioan 14.21).

Poruncile se împart în unele comune și altele personale sau individuale. Toți oamenii, independent de funcția pe care o au în lucrarea lui Dumnezeu, sunt obligați să păzească poruncile sfinte, ce sunt cele comune. Ele sunt consemnate în Scripturi și nu există niciun individ care să nu trebuiască să le slujească. Când Dumnezeu a spus: Să nu preacurvești, El a interzis ca toată lumea să comită această faptă. Același lucru este valabil și pentru celalte porunci. Poruncile numite individuale sunt cele revelate fiecăruia în parte. Revelația vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, iar omul simte că Domnul îl strigă pentru o misiune specială, cum ar fi propovăduirea Evangheliei, urmarea vocației misionare, dăruirea unei ofrande, spunerea unor rugăciuni pentru cineva anume sau pentru comunitate, etc.

Taina este de a purta poruncile mereu cu noi. De le lăsăm să cadă în uitare, vom pierde orice prilej ce poate apărea și prin care putem să-I dovedim Domnului că Îl iubim. Orice șansă irosită nu se mai întoarce. Cât de mult mă căiesc pentru acele dăți când nu am hotărât anumite lucruri, iar apoi, când m-am simțit pregătit, am încercat să îndeplinesc acea provocare, dar omul respectiv își schimbase părerea.

Pe lângă binecuvântări, poruncile ne aduc înțelepciune. În textul biblic citat, psalmistul Îl slăvea pe Domnul pentru zestrea ce i-a fost lăsată de Dumnezeu prin mijlocirea poruncilor Sale. De ar fi fost fără băgare de seamă, ar fi continuat să trăiască în necunoaștere duhovnicească. Astfel se întâmplă cu cine nu acordă atenția cuvenită la ceea ce îi poruncește Cel Preaînalt (Psalmi 119.118). Poruncile sunt ordinele pe care Creatorul și Tatăl nostru ni le dă. El nu face asta pentru a ne pedepsi sau a lua ceva de la noi, ci pentru a ne umple de înțelepciunea Sa (Proverbele 1.7; 19.16). Fiind înțelepți în Dumnezeu, devenim mai puternici decât vrăjmașii noștri. Infernul poate să se silească oricât și nu ne va putea lua această înțelepciune grație smereniei noastre, căci aceasta este cerească.

Din nefericire, sunt mulți oameni care nu au discernământ în viața duhovnicească. Aceștia preferă nelegiuirea și nu împlinirea a ceea ce Dumnezeu le dă drept misiune și, astfel, lasă să le scape toate șansele. Atunci, ei fac loc vrăjmașului, care, nelegiuit cum este, îi prinde în ghearele sale și îi asuprește în toate felurile. Să fugi mereu de nesupunerea față de Domnul !

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares