Domnul Se preocupă de lucrurile mari și mici ce Îi afectează poporul. El nu vorbește doar direct inimii noastre, ci și trimite mesaje pastorului, care este îngerul bisericii. Se poate înțelege că mesajul pe care Dumnezeu îl trimite bisericii și pastorului este pentru a fi analizat și împlinit. Putem spune că acesta este ca o poruncă mai mare. Așadar, nu trebuie să disprețuim și nici să acceptăm doar pe jumătate mesajul cel sfânt. Dimpotrivă, trebuie să studiem, să medităm și să ne rugăm cu privire la ceea ce El ne spune. Fără îndoială, este o mare binecuvântare să înțelegi îndrumarea Celui Preaînalt. Mesajul este despre ceea ce Domnul a spus. Cuvintele noastre sunt mijloace de comunicare, dar cele ale lui Dumnezeu sunt mai mult decât atât, sunt duh și viață. Când ne interesăm și medităm la ceea ce El vorbește, duhul nostru se luminează, iar credința ne umple inima (Romani 10.17). Asta este tot ceea ce avem nevoie. Odată cu revelația Cuvântului Domnului, găsim ceea ce este necesar pentru a ne înzestra ca să facem față provocărilor vieții. Cine împlinește ceea ce Cuvântul învață, devine biruitor.

    El spune că este sfânt, și asta este deplinul adevăr. Așadar, niciodată Domnul nu ne va îndruma să facem ceva ce nu este drept. El este perfect cu desăvârșire în toate căile Sale, cât și curat, neprihănit, și în El nu se va găsi nici urmă de răutate. Vrăjmașul nu va reuși niciodată să-L pună pe Dumnezeu într-o situație jenantă, în care El să fie obligat să-Și dea girul necinstei sau să se folosească de minciună. Se înșeală amarnic cei care cred că pot sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cel Preaînalt nu conviețuiește cu cei care au mâinile murdare, buzele spurcate și inima necurată. Tatăl poate fi în comuniune cu cine este neprihănit (Isaia 59.1,2), și El este cel care mântuiește și sfințește (Psalmi 103.8-14). El nu face nimic pe jumătate și nici nu-Și lasă lucrarea neterminată. Când a trebuit să construiască turnul mântuirii, El a socotit costurile, Și-a dat seama că-l poate termina și, pentru aceasta, a folosit toate mijloacele necesare. Cine Îl slujește pe Domnul trebuie să se pregătească pentru a fi ca El.

      David a fost un om după inima lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 13.22). El a înțeles ceea ce Dumnezeu ar face de ar fi fost în locul său și a trăit potrivit acestor principii. Cel Preaînalt ne spune că are cheile lui David, ceea ce înseamnă că, după cum preaiubitul rege Îl slujea și primea nenumărate binecuvântări, tot așa și Domnul lucrează în zilele noastre. Este bine să analizăm lucrările și purtările lui David pentru a putea să-L bucurăm pe Dumnezeu.

     Cu cheile lui David în mână, Domnul deschide și nimeni nu închide. Din ziua în care El a deschis Cerurile pentru noi, acestea nu au mai fost niciodată închise. El ne „deschide” înțelegerea unui subiect și nimeni nu va reuși să o „închidă”. Mulțumită lui Dumnezeu, Isus ne-a deschis ușa harului și nu există nimeni care să o poată închide. Cine vrea, poate chiar acum să intre pe această ușă. În sfârșit, după cum Dumnezeu deschide, tot așa El închide, și nimeni nu poate deschide. Cel pe care Domnul îl slobozește devine cu adevărat liber (Ioan 8.36). Stăpânii din vechime ce îl asupreau prin vicii, păcate și alte rele se pot supune, căci ușa le-a fost închisă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares