Oamenii care reușesc să fie biruitori în viață au datoria de a recunoaște că aceasta li s-a întâmplat fiindcă Domnul i-a ajutat. Vrăjmașul este mereu la pândă pentru a ni se împotrivi, făcându-ne să fim neliniștiți și, astfel, să pierdem șansele ce ni se ivesc în viață. De fapt, de n-ar fi ajutorul cel sfânt nu ne-am mai afla aici. Iar ceea ce este minunat este că Dumnezeu nu are preferințe.

           Domnul nu va putea fi niciodată acuzat de a se fi purtat preferențial cu vreun om, căci de era creștin sau nu, El l-a ajutat. În pofida omului de a accepta să se plece dinaintea Adevărului, Tatăl a reușit să mențină vie umanitatea și astfel va face până în ziua judecății de apoi. Însă, cei care dau ascultare Cuvântului Său reușesc să primească și mai mult ajutor din Ceruri. Crezând în Isus, robii Celui Preaînalt vor începe să facă parte dintre cei care vor birui infernul și lucrările sale. Permiteți-mi să subliniez încă o dată: purtarea lui Dumnezeu este la fel față de toată lumea.

Dumnezeu îl ajută pe om în mod direct, dar și indirect, făcând astfel încât oricine să poată descoperi învățătura pe care El a stabilit-o pentru ca toată lumea să se bucure de ea. În plus, El îi mustră pe cei care, pe față, se încred în vrăjmaș, pentru ca acesta să nu-și poată realiza relele intenții, făcându-i pe toți să sufere. Domnul acordă ajutor celui care crede în El, lărgindu-i înțelegerea pentru a putea face uz de făgăduințele și spusele Sale.Cu toate acestea, oricât de neobișnuit ar părea, ajutorul sfânt nu este de ajuns. Este nevoie să prinzi putere prin ceea ce El ne dă și să ne facem partea. Cine va petrece toată ziua în genunchi, strigând după ajutorul sfânt, va fi cuprins de o suferință mare. Însuși Domnul l-a mustrat pe Moise când acesta a început să se roage. Dumnezeu îi dăduse deja sfaturile și, apoi, robul Său ar fi trebuit să despice apele pentru ca poporul să treacă prin Marea Roșie (Exod 14.15,16). Ajutorul sfânt se va împlini când israeliții vor crede în ceea ce a spus Cel Preaînalt.        

          =Dumnezeu poartă de grijă celor care cred în Cuvântul Său. De ascultăm și punem în practică ceea ce El a promis că face, vom vedea că, de fapt, El nu îi uită pe ai Săi și împlinește ceea ce buzele Sale au spus. Cu toate acestea, sunt oameni care sunt gata să creadă în ceea ce vreun filosof viu sau mort a afirmat. Când înțelegerea noastră este vie și cu credință putem determina ceea ce ne este revelat, iar lucrarea lui Dumnezeu este gata (Marcu 11.23) Cel care se dedică făgăduinței biblice ce i-a fost destinate se încrede în Domnul. Și atunci, triumfător, va putea cânta la umbra aripei Celui Preaînalt, unde se va odihni, căci, acolo, nu va putea fi atins de cel rău. 

 În Hristos, cu dragoste,

 R. R. Soares