Lucrul pe care-l facem cu hărnicie dovedește că-L iubim pe Dumnezeu. Așadar, e bine să fim găsiți de Domnul ca cei înțelepți ce luptă legitim - și nu ca nelegiuiții –, trebuie să ne facem treaba cu grijă, căci lenevia aduce ocară.

            Ceea ce oferim Domnului arată dacă Îl iubim sau nu. Astfel, a spune că nutrești dragoste pentru El este ușor, dar ceea ce contează este dacă realizăm cu adevărat ceea ce El ne-a poruncit. Orice lucru, oricât de lăudat ar fi – cum sunt activitățile sociale – de nu este înfăptuit în Numele Domnului și după cum El călăuzește, nu va avea nicio valoare duhovnicească. Tot ceea ce facem trebuie să fie realizat în Numele lui Isus și spre slava Tatălui. Cel care va urma îndrumarea dată de Cuvântul Domnului va avea mereu reușită în faptele sale.

            Orice atitudine luăm, trebuie să avem grijă să nu acționăm în afara planului sfânt și nici să nu facem ceva spre propria slavă, căci, astfel, va fi doar pierdere de timp și, în ziua judecății, nu vom fi răsăplătiți. Fiind vorba de un lucru dedicat Împărăției, nu este corect să folosim oportunitățile pe care Cel Preaînalt ni le oferă spre promovarea personală. Trebuie să așteptăm răsplata în cea din urmă zi (2 Timotei 4.8), deși mulți o primesc deja dinainte prin laudele ce le sunt aduse.

            Cine, de exemplu, este prins în flagrant pentru faptul că a condus o mașină cu neatenție va fi pasibil de pedeaspsă și va trebui să răspundă în conformitate cu legea. În viața duhovnicească, se va întâmpla la fel. Prin intermediul lui Ieremia, Domnul a spus că pastorii ce vor face lucrarea Sa cu nesocotință vor primi o grea pedeapsă. De aceea, pune-ți inima în toate faptele și acestea vor fi bine făcute. Dacă Domnul te trimite să ajuți pe cineva considerat „simplu” – așa își împart oamenii semenii – consideră această misiune ca pe una dintre cele mai nobile, căci nu contează cine îți va primi ajutorul, de este bogat sau sărac, învățat sau analfabet, angajator sau angajat, ci, da, cui îi slujești. Fă pentru toată lumea ca și cum ai face pentru însuși Domnul (Coloseni 3.23).

            Luptă numai potrivit îndrumării sfinte, căci, astfel, vei lucra cu legitimitate. Cea mai mare strâmbătate ce se poate comite este de a face lucrarea neascultând de povața Domnul, căci cel care încetează de a mai păzi poruncile Sale cele sfinte, respectând doar unele dintre ele, devine frate cu nelegiuiții – cei care nu dau nici cea mai mică atenție la ceea ce le aparține în Hristos. Suntem parte dintr-un trup al cărui Cap este Isus (Efeseni 5.23; Coloseni 1.18). În consecință, de Capul are toată puterea, și trupul o are. Astfel, fratele meu, nu înceta de a folosi ceea ce, în Isus, îți aparține.  

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares