Sunt oameni cărora le place păcatul. Le plac vorbele false, preferă înșelăciunea și se abat de la Calea cea bună. Astfel, ei comit cea mai mare greșeală, căci, în acest fel, se îndepărtează de Domnul.

         Oricât de necrezut ar părea, unii oameni simt o satisfacție enormă complăcându-se într-o viață de păcăte - și, când vorbesc despre păcat, nu mă refer numai la prostituție, ci, în principal, la nesocotirea lui Dumnezeu, ce cauzează toate greșelile din viața omului. Există, de exemplu, preoți care nu pun capăt închinării la idoli, vrăjitoriei și altor nelegiuiri din cauza statutului sau poziției sociale și câștigului etc. Tot așa, mulți oameni nu se călăuzesc în viață după Cuvântul Domnului și, de aceea, comit cea mai mare greșeală. În aceste condiții, preferă ritualurile religioase, care, după cum ei înșiși o știu, nu au nicio valoare și, astfel, ei plătesc un preț enorm.

         Cel care a greșit trebuie să-și mărturisească păcatul Domnului, cerându-I iertare și făcând după cum Isus a învățat : să-i aduci altarului darul și să te împaci cu fratele tău (Matei 5.22-24). Dacă cineva are ceva împotriva noastră, chiar de nu știe despre asta, darurile noastre – cât și rugăciunile noastre – nu vor fi acceptate.

         Cel care trăiește în greșeală îi plac vorbele înșelătoare, inclusiv când scopul lor este de a-l ține în robie. Un asemenea om își are mintea întinată și se bucură de lucruri scumpe, de aparențe și de cuvinte pozitive, dar știe că, duhovnicește, nu este bine. El își găsește motiv păcatelor și faptelor, dar, în același timp, trăiește într-o neliniște teribilă, căci, până la urmă, nu este sigur de mântuirea sa.

         Toți cei care trăiesc departe de Tatăl preferă înșelăciunea. Ei cred că, făcând fapte bune și ajutându-i pe cei în nevoi, vor reuși să-l bucure pe Domnul. Astfel, speră că, în Ziua Judecății, vor fi acceptați în casa lui Dumnezeu. Ori, a da ajutor săracilor și a realiza acte de caritate este de datoria tuturor, căci nimic nu-i va prilejui omului re-nașterea, ce este dobândită numai de cel care este convertit cu adevărat.

         Pentru cel care se află în păcat este ceva normal să se abată de la Calea cea sfântă. De fapt, Domnul își folosește profeții pentru a-l preveni pe acesta din urmă, dar păcătosul găsește mereu scuză și cade în ispită. În consecință, trăiește departe de Cel Atotputernic și aproape de cel potrivnic. Însă, trebuie să știi că cel care face o asemenea alegere nu este cruțat niciodată de greutăți.        

În Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares