Ce dragoste ne-a fost arătată! Domnul s-a umilit pentru ca să fim înălțați. Tot la fel, trebuie să ne asumăm poziția de robi asemănători cu Dumnezeu și să ne ocupăm locul.

         Pierderea pe care umanitatea a avut-o prin căderea lui Adam a fost completă : a murit duhovnicește. Astfel, ne-am desprins de Domnul și am devenit supuși ai autorității celui rău. Cu toate acestea, Dumnezeu a iubit lumea într-un așa fel încât Și-a trimis singurul Fiu pentru a muri în locul nostru (Ioan 3.16). De fapt, aceasta a fost dovada cea mai mare că am fost iubiți peste măsură, căci Domnul, fiind  iubire și desăvârșire, a făcut un plan pentru a ne salva pentru sine. Prețul a fost mare, dar El l-a plătit pentru a ne da ce este mai bun în El ca să ne facă fiii Săi.

         Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să vină pe lume, El a trebuit să renunțe la sine, despuindu-se de sfintele sale orânduiri. Așadar, a luat chipul nostru și s-a dus pe Calvar pentru ca să putem fi salvați de păcat. Luând forma omului, căderea a fost deja destul de mare. Apoi, murind răstignit, moartea cea mai rușinoasă, El s-a umilit până la cel mai de jos nivel - și toate acestea au fost pentru ca noi să putem fi ridicați la condiția de fii ai celui Preaînalt                                                                                                                                                                        (1 Ioan 3.2). 

         Luând un chip de rob, deși Îl avea pe Dumnezeu ca Tată, Hristos ne-a dat exemplu de cum trebuie să facem. Cine nu a fost rob nu va fi niciodată stăpân al vieții sale. Robii trebuie să fie smeriți în toate cele față de stăpânul lor - și Isus a procedat astfel. Supunându-se planului sfânt, El a fost înălțat ca Domn al tuturor domnilor și Împărat al tuturor împăraților. Astăzi, așezat în dreapta Tatălui, are toată puterea în ceruri și pe pământ.

         Isus era Dumnezeu înaite de întruparea Sa, dar El S-a făcut asemenea oamenilor. Noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, prin Cuvântul ce ne-a fost trimis (Ioan 10.35). Astăzi, când Cuvântul ne-a vorbit și facem ceea ce El ne călăuzește, acționăm ca și cum am fi dumnezei. Însă, să fie clar : vom continua să fim oameni. În momentul în care harul vine, ungerea ne dă această poruncă de a acționa ca și Cel Preaînalt.

         Nu-l mai lăsa pe vrăjmaș să te amăgească. Ocupându-ți locul, vei judeca drept. Dar, atâta timp cât te vei considera un sărman păcătos, cineva care nu merită nimic, vei rămâne cu mâinile întinse și goale. Prin Harul lui Dumnezeu, ce ne face asemenea Domnului, avem autoritatea de a face atât voia sfântă, cât și să acționăm în Numele lui Isus, așa cum Hristos ar face-o de ar fi în locul nostru. Lui Dumnezeu Îi revine slava! Numai omul care își asumă autoritatea așa cum El a făcut reușește să-I dea lui Dumnezeu slava cuvenită.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      

         În Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares