Hotărârile Domnului nu se schimbă, sunt veșnice. Actul Lui de a se fi uitat către noi și de a ne fi iubit, fiindu-I milă de noi, nu se va muta de la viața noastră, căci Legământul pe care El l-a făcut prin sângele lui Isus este întru veșnicie.

            După cum Cel Preaînalt nu suferă schimbări, tot așa legămintele Lui nu pot fi schimbate. Totul se poate modifica, dar Domnul nu poate fi modificat de nimic. El este stânca în care trebuie să ne clădim încrederea (Isaia 26.4). Când Dumnezeu a hotărât să ne iubească și să ne facă poporul Său, El a făcut asta pentru a nu-I părea rău niciodată. Munții, oricât de neclintit par a fi, se vor muta din loc. Dealurile se vor clătina, dar legămintele sfinte nu pot suferi schimbări. Chiar de noi uităm de El și Îi întoarcem spatele, ceea ce El a făcut pentru noi va dăinui întru veșnicie.

            Inima bună a Domnului face ca El să se uite la noi – ființe fără expresie, păcătoși cu cele mai proaste calificative - și să ne iubească în pofida imperfecțiunilor noastre. Orice ar fi, această bunătate nu ne va părăsi, ci va fi mereu cu El, ca un apărător care luptă pentru cauza noastră. Dacă iubitul cititor a mers prea departe cu păcatul și acum este convins că lui Dumnezeu nu-I mai pasă de el, nu trebuie să lase ca diavolul să îl mai amăgească, căci bunătatea ce L-a făcut să îl iubească nu îl va părăsi. Ea se află la lucru pentru a-i ferici viața !

            Mai profităm încă de o cinste sfântă de cea mai mare importanță: veșnicul Legământ făcut prin sângele lui Isus. Prin el, avem drept la iertarea tuturor păcatelor noastre și la toate binecuvântările pe care Dumnezeu le poate da. Prin acest pact, soarta noastră a fost pecetluită întru veșnicie. Nimeni nu ne poate scoate din mâinile lui Dumnezeu și ale Domnului Isus Hristos (Ioan 10.27-30). Toate acestea ne aparțin deoarece mila cea sfântă este cu noi. Vom ieși din prezența cea sfântă numai de vom fi destul de netoți pentru a crede în minciunile vrăjmașului. Suntem lucrul cel mai bun al lui Dumnezeu, iar El vrea să ne desăvârșească.

            Când David a căzut în păcat cu Bat-Șeba, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-l certe pe rege pentru ca acesta să nu se îndepărteze de Domnul (2 Samuel 12). Același lucru face Tatăl cu toți oamenii care se lasă amăgiți de păcat și se îndepărtează de prezența Sa. Nu contează cât de departe ai ajuns, întoarce-te acum! Acesta este prilejul de a te îmbuna cu Dumnezeu! 

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares