Limbajul credinței este puternic și ne face superiori oricărei amenințări. Pe lângă asta, glasul credinței Îl bucură pe Domnul și-l înspăimântă pe vrăjmaș. Cuvântul spus cu credință are aceeași putere a cuvintelor grăite de Isus. Trebuie doar să mărturisești ceea ce această virtute te impulsionează să spui, căci cel care se învăluie cu ea devine de neînvins!

            Cine nu este obișnuit cu oameni de credință și aude vreunul dintre ei vorbind despre ceea ce poate face în Hristos poate crede că se află dinaintea vreunui smintit sau bârfitor oarecare. Însă adevărul este că această virtute sfântă ne face să acționăm ca niște cutezători, așa cum s-a întâmplat cu toți cei care L-au slujit pe Dumnezeu în trecut. Când luăm o hotărâre cu credință, știm că ea este limbajul pe care Dumnezeu vrea să-l ținem. Cu toate acestea, unii oameni, care se cred în Dumnezeu, posedă un limbaj foarte negativ, foarte diferit de cel ce are credință și vorbește cu curaj!

            Nu ne-am pierdut raționamentul când, plini de credință, afirmăm ceea ce Domnul ne-a spus, căci ea nu este o dorință sau o necesitate, ci o convingere, o certitudine ce ne vine în inimă pentru faptul de a fi ascultat Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10.17). Ea ne face să fim mai puternici față de amenințările vrăjmașului și ne dă putere pentru a scoate o oaie din ghearele leului și o alta din colții ursului. Chiar de aceștia se vor arunca asupra noastră, vor fi sfâșiați precum o cârpă veche și uzată.

            Când afirmăm ceea ce credința ne-a spus, Îl bucurăm pe Dumnezeu; însă, de vom profera minciunile vrăjmașului, Îl vom întrista pe Domnul. Făcând aceasta, noi Îl împiedicăm să lucreze în favoarea noastră, căci mâinile Sale devin fără vlagă, puterea Sa slăbește, iar vrăjmașul ne nimicește cu lucrarea sa. Numai declarațiile și atitudinile de credință au făcut ca Domnul să spună că David este un om după inima Lui (1 Samuel 13.14; Faptele 13.22). Cum oare ai vorbit? Oare Dumnezeu s-a bucurat sau S-a întristat de cuvintele tale?

            Glasul ce-L bucură pe Dumnezeu îl înspăimântă pe diavol, care știe că, în spatele unei declarații de credință, vine o ploaie de foc ce îl va pârjoli. Așa cum se întâmpla când Isus vorbea, tot așa se întâmplă când cineva cu credință poruncește nimicirea oricărui rău.

            Nu fă altă declarație decât cea de credință. Numai Domnul Dumnezeu trebuie să te determine să o afirmi. Roagă-te, caută și, când această virtute îți va cuprinde inima, învăluiește-te cu ea, și, atunci, afirmațiile tale vor fi la fel de neînvins cum au fost cele ale Domnului Isus.   

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares