Cea mai mare greșeală pe care o putem comite este de a crede că suntem suficienți cu noi înșine și nu avem nevoie să ne pregătim duhovnicește pentru a ieși dintr-o bătălie cu capul sus. De fapt, aceasta este necesar, dar pregătirile omului sunt inutile, căci numai Domnul are toată puterea pentru a supune infernul și a ne da siguranță și biruință.

Există două puteri în lumea duhovnicească: Dumnezeu, care este dragoste, și Satana, care este ură. Doar singur, omul nu are capacitatea de a lupta și de a învinge răul, iar Creatorul nostru S-a pus la dispoziție pentru a ne păzi de cel rău și a ne duce spre triumf. Așadar, nu putem să ne pierdem însuflețirea când suntem atacați de forțele întunericului; este de ajuns să ne înfățișăm dinaintea Domnului în rugăciune și să-I cerem să ne dea suficiente forțe pentru a înfrunta adversitățile. Acționând astfel, vom fi biruitori; până la urmă, cel rău nu va putea birui niciodată puterea lui Dumnezeu!

            Cel Preaînalt a prevăzut să trăim cu capul sus (Romani 8.37). El, de exemplu, ne-a creat sistemul imunologic pentru a avea capacitatea de a ne lecui. Pe lângă aceasta, S-a pus la dispoziția noastră pentru a ne ajuta în caz de nevoie. Așadar, de ai suferit vreun atac – fie fizic, fie duhovnicesc –, nu dispera. Leacul pentru orice rău este de a-L striga pe Dumnezeu, de a se sfătui cu El și, cu hotărâre, să-l înfrunți pe adversar folosind Numele lui Isus.

În mod normal, fiind bine duhovnicește, nimic rău nu ni se poate întâmpla. Este bine să fim mereu încrezători și în comuniune cu Cel Atotputernic, fără ca nimic să nu ne țină de vrăjmaș, căci, numai așa, ne vom afla în siguranță. Atâta timp cât în sufletul nostru sălășluiește vreun păcat, Dumnezeu nu poate să ne vină în ajutor și să ne ocrotească. Pe de altă parte, cu Tatăl alăturea, biruința este sigură. Este de ajuns să te rogi și să crezi!

Cei care, de fapt, Îl slujesc pe Domnul trec prin viață ca și cum răul nici nu ar exista, căci cel rău nu se poate atinge de cel care este în Dumnezeu. Însă, cei care mint, înșeală și fac voia vrăjmașului trăiesc numai în suferință. De fapt, pot garanta că, în peste jumătate de secol de convertire, nu am văzut niciodată pe cineva care de trăiește în păcat să se fi putut elibera de blestem. Oamenii care nu se află pe Drumul cel bun, deși se consideră inteligenți, acționează ca smintiții, căci cred că pot continua în greșeală fără ca vrăjmașul să-i atingă. Amarnică amăgire! Ei vor plăti foarte scump pentru nerușinarea de a nesocoti sfințenia.

Frate, de te afli în această situație, nu lăsa ca vreo ispită să pună stăpânire pe viața ta, căci păcatul te îndepărtează de Tatăl ceresc și, în aceeași măsură, te apropie de tatăl tuturor relelor. Este nevoie să te afli în comuniune pentru a nu fi vulnerabil la atacurile lui Satana. Fii în Dumnezeu și trăiește în libertate !        

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares