La ce bun toată faima lui Naaman, de era lepros?  Răul nu alege omul asupra căruia să cadă. Căci, căpetenia oștirii siriene, deși a fost folosită de Dumnezeu pentru a-și izbăvi poporul, a fost atinsă de vrăjmaș. Asta se întâmplă cu cine nu are credință sau nu o pune în practică: chiar de ești un viteaz, sfârșești prin a te apleca dinaintea atacurilor infernului.

Mulți oameni nu se pot bucura de faima pe care o au pentru simpla existență a unui dacă în ceea ce îi privește. La ce bun oare, de exemplu, un om este bogat dacă inima îl acuză de a se fi îmbogățit în mod necinstit ? Câți judecători nu sunt oare capabili de a-i acuza pe răufăcători la închisoare și, chiar și așa, să facă ceea ce aceștia din urmă au făcut ? Nu știu ei oare că va veni ziua în care se vor afla așezați dinaintea dreptului și adevăratului Judecător? (Romani 2.1-5). Domnul nu judecă după aparențe, nici nu Se lasă intimidat, iar ochii Săi sunt ca para focului (1 Samuel 16.7; Galateni 6.7; Apocalipsa 1.14). Așadar, când El se uită la noi, mărturisim chiar și simțirile inimii.

Nimic nu valorează să fii considerat ca atare, de ai strecurat în suflet vreun Dar. Cel mai bine este să fii mereu atent, căci Satana este viclean și îi încearcă pe toți oamenii. Dacă diavolul a avut neobrăzarea de a face propuneri indecente Domnului Isus (Luca 4.1-13), ce oare nu-ți va propune ție?

De ar fi posibil, câți oameni nu s-ar întoarce în trecut pentru a evita păcatul comis! Ei au avut ajutorul Sfântului Duh, care i-a dojenit, făcându-i să se teamă și arătându-le că acel drum era al morții, dar, chiar și așa, nu L-au ascultat; astăzi, fiind părăsiți, își plâng răul făcut. Este adevărat că vrăjmașul nu respectă căminele, carierele, pozițiile, regulile religioase și nici gândurile bune, dar știm că nu poate să reziste celui care folosește Numele Domnului și reprimă răul (Iacov 4.7).

Ceea ce s-a întâmplat cu Naaman este un exemplu că nu este de ajuns să fim folosiți de Domnul pentru a ne elibera de atacurile rele. Cel Preaînalt a vrut să-i cruțe pe sirieni și l-a folosit. Chiar fiind oameni ai lui Dumnezeu, de nu luați seama, veți putea cădea în păcat. Mulți au decăzut deja, dar unii au mărturisit și au părăsit drumul rău. Alții, însă, încearcă să se ascundă de propria umbră. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, vor fi pedepsiți. Pentru ca asta să nu se întâmple cu noi, trebuie să avem grijă să nu greșim (1 Corinteni 10.12).

Trebuie să ne folosim mereu credința. Chiar și un gând greșit pasager, de nu este reprimat și părăsit, îi va putea duce pe războinicii Domnului în prăpastie. Fără învăluirea cea sfântă ce ne este dată de Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6.13-17), suntem vulnerabili la atacurile diavolului – iar pedeapsa pentru păcat este moartea, firea lui Satana (Romani 6.23). De aceea, fratele meu, fugi de ispită și nu te juca cu focul! La cel mai mic semn al adversarului, cere Tatălui să te elibereze, căci, tot așa cum sirianul Naaman și-a găsit lecuirea, biruința ta este garantată de Cel Atotputernic.  

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares