Creatorul i-a dat omului o cinste: aceea de a nu rămâne prizonierul greșelilor sale, ceea ce este cu totul recompensator. Cu înțelepciunea pe care o dobândește prin mijlocirea Cuvântului lui Dumnezeu, el reușește să-și stăpânească mânia și să nu-și facă dreptate singur. A înceta de a folosi ceea ce Domnul i-a dat înseamnă a nesocoti participarea Celui Preaînalt la propria-ți viață, căci acționând conform planului sfânt Îl face pe Tatăl să fie bucuros și să-ți dea forțe nebănuite.

Creând ființa umană, Cel Preaînalt, care este atotștiutor, cunoștea încercărcările ce aveau să vină asupra ființei create după chipul și asemănarea Sa. Așadar, Dumnezeu i-a dat capacitatea spirituală de a se contrapune voinței vrăjmașului. Ceea ce diavolul dorește cel mai mult este ca omul să folosească această capacitate de a-l blestema pe cel care îl jignește, de a nu acorda iertarea, ci de a practica răzbunarea.

Când omul folosește ceea ce numește dreptul său de a lupta împotriva unui atac, el se îndepărtează de brațele lui Dumnezeu și devine prizonier al ispitelor diavolești. Pe de altă parte, iertându-l pe agresor, el se eliberează de orice implicare rea. Făcând asta, inima sa se umple de bucurie. Retribuirea celui care iartă este mai prețioasă decât iertarea pentru cel care o primește.

 Individul care se îndreaptă spre Cuvântul lui Dumnezeu primește înțelepciunea Domnului, reușește să nu permită ca mânia să-l domine și, în consecință, nu alege răzbunarea. De fapt, recurgând la ofensă, va avea loc o pedepsire, însă Domnul va fi cel care o va face. Cel mai bine în viață este să acționezi așa cum Tatăl te îndrumă și, în același timp, să-L lași ca să-și facă și El partea Sa. Așadar, este nevoie să-I ceri îndurare, pentru ca iertarea să-i fie acordată celui care te-a ofensat.

Numai oamenii nebuni încetează de a mai folosi ceea ce Dumnezeu le-a dat pentru a rezolva orice conflict. Cei înțelepți sunt smeriți și preferă să fie în pagubă și să reușească un rezultat nefavorabil lor, decât să-L supere pe  Cel Atotputernic. Când ne supunem Tatălui, Îl onorăm, însă de nu I ne supunem, Îl nesocotim. Niciodată să nu-L desconsideri pe Cel care trebuie să fie mereu onorat și slăvit.

În trecut, cei care au acționat pe cont propriu și au nesocotit îndrumarea lui Dumnezeu s-au căit amarnic mai tărziu. Astăzi, aceeași greșeală comite cel care nu acceptă ceea ce Creatorul îi dă drept îndrumare pentru orice situație. Dacă este să fie cineva care să fie mulțumit de atitudinea noastră acel cineva trebuie să fie Domnul. Fie ca diavolul să fie mereu nefericit și nemulțumit de ceea ce faci. Taina este de a-L face pe Tatăl fericit.                                                                                        

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares