Vai de cel care se va atinge de vreun fiu al lui Dumnezeu. Domnul și-a păstrat pentru Sine - și nu pentru noi – dreptul de răzbunare (Psalmul 18.47). De aceea, trebuie să ne rugăm pentru cei care ne fac stricăciuni, și nu să-i urâm. Cel Preaînalt ne răzbună, acordând mântuire și iertare celor pe care îi binecuvântăm, însă sunt cazuri în care răzbunarea sfântă este o pedeapsă dură pentru cel neascultător. Oricum ar fi, a duce la îndeplinire pedeapsa prin forțele proprii înseamnă să dovedești că nu ai încredere în dreptul Judecător.

Cei care au judecată, se îngrijesc de ai lor, același lucru întâmplându-se cu Cel-Atotputernic: El are grijă de noi! Suntem iubiți în Hristos și acceptați ca fii ai lui Dumnezeu. Vai de cel care urmărește pe vreun rob de-al Domnului, căci e ca și cum s-ar fi atins de lumina ochilor lui Dumnezeu (Zaharia 2.8)! Domnul va face ceea ce va fi necesar pentru a ne păzi și va rezolva situația cu cine va încerca să ne facă rău.

Deși Dumnezeu este dragostea pură, El și-a păstrat pentru Sine dreptul de a ne răzbuna - și va fi implacabil cu cine se va atinge cu răutate de unul dintre ai Săi. La acest drept El nu a renunțat niciodată. Când, de exemplu, Amalec a venit împotriva Fiilor lui Israel și i-a rănit, Domnul a spus că niciodată nu va uita acest fapt și că va sosi ziua în care îi va răzbuna și îl va face pe poporul lui Amalec să dispară de pe fața pământului (Exod 17.14-16). Trebuie să ne amintim că avem un alt duh, așa cum Isus a spus discipolilor care doreau să pogoare focul din ceruri pentru a-i mistui pe samariteni nevrând să-L primească pe Stăpân (Luca 9.52-54).

Este necesar să ne rugăm pentru cei care ne persecută, ne ponegresc și nu prididesc în a-și da silința de a ne face stricăciuni și răni; dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă (Luca 6.29) și sădește sămânța cea bună în inima oamenilor și a lui Dumnezeu. Rugămințile noastre de îndurare pentru cei care ne jignesc fac asta. Chiar și în situații în care insultătorii au mers prea departe, nu ne putem răzbuna pe ei prin mijloacele noastre, ci, da, să-I încredințăm acest drept Domnului (Ieremia 11.20; 15.15).

Cea mai bună răzbunare a Celui Atotputernic față de cei care ne maltratează sau ne prejudiciază este de a le da mântuirea, căci, astfel, diavolul, care i-a folosit, va fi făcut de rușine. Când ne facem dreptate de unii singuri și ne răzbunăm, arătăm de fapt că nu avem încredere în dreptul Judecător. Este necesar, așadar, să fim mijlocitori pentru ca Domnul să acorde iertarea celui care ne persecută. Acționând astfel, vom îndeplini desăvârșita voință din Ceruri.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares