Uneori, comportamentul anumitor oameni ne supără și ne face să ne mâniem. Totuși, când ajungem aici, nu trebuie să lăsăm ca mânia să ne facă să păcătuim. În acest caz, cel mai bine este să ierți, chiar de ieși în pagubă. În inima noastră trebuie să sălășluiască numai Duhul lui Dumnezeu, iar când Îl nesocotim, nu facem decât să dăm prilej diavolului.

 A spune că nimic nu ne deranjează înseamnă a ascunde adevărul. Căci, în general, suntem deranjați când cineva ne face ceva neplăcut. Până și cel care trăiește devotat se mânie câteodată. Însă, nu este bine să ajungem la acest punct, căci, de ne înfuriem, am putea să avem anumite comportări de care să ne pară rău mai târziu. Supărarea poate duce la ură, iar aceasta, cu siguranță, ne va determina să ne facem propria dreptate, care nu este niciodată justă. Dacă dinaintea unei situații neplăcute ne pierdem cumpătul, trebuie să fim atenți pentru a nu păcătui.

În bunătatea Sa, Cel Preaînalt permite mânia, însă, de poate fi evitată, vom dovedi bun comportament. Cel mai bine este de a-ți însuși atributele sfinte – iertarea, răbdarea, bunătatea și stăpânirea de sine, printre altele - și de a le folosi mereu. Pe lângă aceasta, cine te insultă și te rănește nu este unealta Domnului, ci a vrășmașului, care va face totul pentru a ne îndepărta de prezența cea sfântă.

Mult mai bine este să lași mania deoparte și să ceri iertare (Psalmul 37.8). Nu contează de vom fi sau nu în vreo pagubă; Isus ne-a învățat că, dacă nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați (Marcu 11.25). Dacă astăzi nu dăm iertarea, mâine vom avea poate noi nevoie de iertarea Tatălui, iar El nu ne-o va da, căci am încălcat o lege duhovnicească. Lipsa de iertare dintre oameni Îl face pe Domnul ca și El să nu ne ierte greșelile. Acest subiect nu este oare îndeajuns de serios? Gândește-te la asta și ia o hotărâre!

Cel mai rău este când păcătuim pentru că am dat prilej diavolului. Intrând în viața noastră, Satana ne cauzează mari și dureroase necazuri. Știind asta, cel mai bine este de a ierta, fără a lua în considerare ceea ce ni se întâmplă în calea noastră. Cine acționează așa, devine asemenea Domnului în dragostea și noblețea sa.

Pe de altă parte, cel cu o inimă ranchiunoasă, neiertător, suferă mult; până la urmă, a-și păstra resentimentele și ura face ca omul să sufere tot atât sau chiar mai mult decât din cauza faptei săvârșite de cel folosit de diavol pentru a te răni. În plus, dacă Satana a folosit pe cineva pentru a supăra pe un om, mai pe urmă va dori să-l folosească chiar pe acesta pentru a se răni de unul singur.

Dacă suntem lăcaș Sfântului Duh, trebuie doar să-l adăpostim. Altfel, de dai prilej adversarului, pe lângă faptul de a ne face un rău foarte mare, ne îndepărtează de prezența sfântă, căci Domnul nu poate sălășlui unde diavolul își face culcuș. De aceea, nu-L lăsa pe Cel Preaînalt să-ți părăsească inima.         

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares