Este bine să asculți glasul lui Dumnezeu, însă și mai bine este să i te supui. Prin Cuvântul Său, Cel Preaînalt a poruncit ca totul să fie creat (Evrei 11.3), și, până-n ziua de azi, este de asemenea rostită pentru a se face voia Domnului. Când Cel Atotputernic vorbește, cuvântul final trebuie să fie al Lui, căci îndrumarea sfântă conține ceea ce avem nevoie pentru a birui în lupte și a primi binecuvântările.

Nu există – nici nu va exista – vreun glas care să se poată asemui cu cel al Domnului. El este suveran în toate cele. Este blând, cultivat și plăcut auzului. A asculta Cuvântul Domnului ne face un bine foarte mare, însă, odată ce Îl auzim și nu-L păzim, vom suferi o mare pierdere, căci ne este dat pentru a îndeplini voia cea sfântă și are în sine autoritatea necesară pentru a face ceea ce a fost spus.

  La facerea lumii, Domnul poruncea și totul se făcea. Rând pe rând, totul a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 1). Astăzi, El este de asemenea folosit pentru a face din noi oameni credincioși și lucrători. De aceea, este o greșeală să încetezi de a mai crede în îndrumarea pe care glasul Celui Preaînalt ne-o dă zi de zi. Fie citind Bíblia, fie ascultând predicarea Evangheliei, înțelegem că Păstorul cel bun ne vorbește inimii.

Nu este just să ne rugăm pentru a ne asigura că ceea ce ne-a fost spus este sau nu voia lui Dumnezeu. Glasul Domnului este voia Lui (Ioan 17.17). 

Cuvântul este răspunsul Domnului pentru viața noastră, iar a-L asculta înseamnă a-și dovedi marea dragoste Tatălui. Așadar, taina de a primi orice binecuvântare este de a crede în ceea ce ne este spus. Pe de altă parte, a înceta îndeplinirea a ceea ce Cel Atotputernic ne spune ne va face să pierdem ceea ce ne-a fost hărăzit.

Vocea Domnului este puternică și are autoritatea de a realiza ceea ce a fost promis. Acestea fiind spuse, nicio forță a infernului nu va putea împiedica lucrarea lui Dumnezeu. Odată ascultat, este de ajuns să îndeplinești condițiile Cuvântului Său, pentru ca lucrarea cea sfântă să se împlinească.

Cei neștiutori vorbesc vrute și nevrute, iar guvernele rele pot chiar să interzică invocarea Numelui lui Dumnezeu, însă nu există hotărâre sau amenințare care să împiedice lucrarea Celui Atotputernic. Prin faptul de a fi măreț și suveran, nimic nu-L va împiedica să-Și îndeplinească menirea (Isaia 43.13).

Rostind Dumnezeu, cine oare nu se va supune? Nebunii pot să înceteze în a respecta ceea ce le este poruncit, dar sunt cu luare aminte: nu vor fi iertați / impunes! Va sosi ziua în care vor da seamă de tot ceea ce li s-a spus. Ființele din lumea duhovnicească – atât îngerii, cât și demonii - știu că nu este bine să nu I te supui Celui Atotputernic, căci știu ceea ce se va întâmpla cu cine nu Îl ascultă.       

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares