”Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”
Estera 4.14
Estera s-a temut să nu i se dea sarcina de a vorbi cu regele Assuero despre planul lui Haman de anihilare a iudeilor. Ea, care a fost crescută de verișorul Mardoheu, pentru a deveni regina Persiei, a pus salvarea propriei vieți înaintea salvării poporului său; însă, cuvântul verișorului a fost hotărâtor pentru ea. Este mereu nevoie să cauți mai întâi Împărăția Domnului (Matei 6.33). Cei care au pierdut ocazia de a fi folosiți de Dumnezeu vor pieri, însă cei care I-au făcut voia vor fi recompensați din vecie în vecie.
Legea mezilor și perșilor nu permitea ca regina să se înfățișeze dinaintea regelui dacă nu era chemată. De aceea, lui Estera i-a fost frică pentru viața sa, trebuind să vorbească cu regele despre planul lui Haman. Omenește, această spaimă este chiar de înțeles, însă, dacă ar fi tăcut, toți iudeii ar fi pierit, iar regina ar fi făcut un păcat ce ar fi costat-o fericirea veșnică. Câți oare nu acționează așa?
Dumnezeu are mijloace extraordinare de a-Și face lucrarea. Mardoheu, descoperind planul cel rău imaginat de vicleanul Haman, a înțeles de ce Ester, deși fiind iudee, își asumă tronul acelui puternic rege și, mai mult, faptul de a fi o persoană-cheie în planul cel sfânt. Însă, de la început, ea s-a preocupat mai mult de a-și păzi viața proprie decât pe aceea a poporului său.
Verișorul a înțeles că ascensiunea Esterei avea un scop. Așadar, văzând-o îndoindu-se, a fost neîndurător și a pus-o să se confrunte în luarea unei hotărâri. Această atitudine ne învață că, în legătură cu problemele sfinte, nu putem scuza pe nimeni. Cine a fost ridicat de Domnul pentru a i se face voia nu poate lăsa ca nimic să-l împiedice de a o îndeplini.
Dacă nu căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, încă nu-I aparținem. Numai dacă toți fiii Celui Preaînalt ar înțelege această învățătură! Astfel, biserica și-ar îndeplini misiunea în scurt timp. Cel mai rău este că vom da socoteală lui Dumnezeu pentru ceea ce nu am făcut.
Pe lângă aceasta, cei care au pierdut ocazia de a fi folosiți de Domnul pentru binele poporului Său și lucrarea Sa vor pieri. Iar cei care își vor da silința pentru a îndeplini îndrumarea sfântă vor fi recompensați întru veșnicie.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares