Cine este de la Dumnezeu trebuie să-și lase pecetea apostoliei sale oriunde merge, căci, chiar de nu are valoare pentru ceilalți, cei care vor ajuta vor fi dovada că Tatăl l-a folosit. Astfel, toți cei pe care i-am susținut prin credință sunt evidența cum că, prin mijlocirea noastră, Domnul a spus sau a făcut ceva în favoarea lor. Însă, cei care nu fac nimic pentru Cel Preaînalt vor fi surprinși în ziua Judecății, căci, așa cum parabola Celor Zece Talanți spune, a înapoia intact ceea ce Cel Atotputernic ți-a dat nu scutește pe nimeni de a fi aruncat în întunericul de afară, unde va fi suferință veșnică      (Matei 25.14-30).

         Dumnezeu, botezându-ne cu Sfântul Duh, ne înzestrează cu puterea Sa pentru a-I realiza lucrarea. De aceea, nu putem fi sfioși si necredincioși. Până la urmă, dacă vom crede în ceea ce Tatăl spune despre noi, vom îndeplini misiunea pe care El ne-a încredințat-o. Când nu dăm credit autorității ce ne-a fost concedate, facem un rău mare celor care au nevoie să fie binecuvântați cu investirea puterii puse în noi, încetăm de a mai primi vreo binecuvântare, căci numai dând celorlalți ni se va da (Luca 6.38).

         Este ușor să ne convingem că Cel Atotputernic ne folosește viața, dar unde este dovada? Câți oameni pot spune că, într-adevăr, i-am ajutat? Domnul vrea ca să avem cele necesare pentru a junge la cei suferinzi ca să-I lecuim și elibera, iar pentru asta ne-a concedat puterea ce se afla asupra lui Isus ca să facem aceleași lucrări ca ale Stăpânului.

         Parabola despre care vorbim narează povestea unui om care a primit înzestrarea și porunca de la stăpânul său de a negocia spre a obține ceva, însă, de lene sau altă simțire satanică, nu a făcut ce i s-a cerut. La judecată, a dovedit că a fost cinstit și a înapoiat toată zestrea intactă, însă a fost condamnat, căci, în pofida onestității sale, nu a arătat supunere în îndeplinirea a ceea ce i-a fost poruncit. În consecință, a fost aruncat în întunericul de afară, unde va fi mereu scrășnit din dinți și suferință de toate felurile.

Cel care trăiește cu brațele încrucișate, nu deschide gura pentru a vorbi despre dragostea sfântă, nu-și acordă timp pentru Domnul, nu-l duce pe un rătăcit la biserică și nici nu face ceea ce Isus poruncește trebuie să se pregătească, căci Biblia spune că cel care a știut voia stăpânului său și nu a realizat-o va primi sentința cea mai rea.

Poate mulți nu-ți dau nicio valoare, însă cei care vor fi primit ajutorul tău vor fi dovedit că Domnul nu s-a înșelat când te-a chemat în El. Pecetea ta trebuie să fie lăsată pe oriunde vei trece.

În Hristos, cu dragoste,

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          R. R. Soares