Mulți oameni înțeleg greșit acest verset, însă povața este simplă: trebuie să ne confesăm greșelile celui pe care l-am jignit. Dacă cineva mărturisește o slăbiciune vreunui frate ce este neprihănit în duh, acesta din urmă trebuie să se roage pentru celălalt. Corect este cel care trăiește potrivit Cuvântului și fără de abatere (Isaia 26.7). Sunt mulți oameni aparent corecți, care trebuie să se căiască.

Cum oamenii trăiesc greșit când nu există înțelegere, același lucru este valabil pentru cine nu înțelege acest text biblic. Individul este determinat să creadă în faptul că trebuie să-și mărturisească slăbiciunile tuturor, însă aceasta nu este adevărat. Așadar, dacă a păcătuit față de cineva trebuie să se ducă la cel ofensat și să-i mărturisească greșeala. Însă, cel care are curajul de a vorbi public despre toate îndoielile sale, cu siguranță, este catalogat de toată lumea drept omul cel mai păcătos din ținut – deși nimeni nu poate să tragă cu piatra în el (Ioan 8.7).

Mi s-a spus că, în anumite biserici evanghelice, când pastorii se întâlnesc, încep să-și mărturisească unii altora ispitele pe care le-au simțit. Facând aceasta, arată că nu au înțeles versetul. Cine este ispitit nu a păcătuit decât dacă a căzut în ispită. Acest lucru este ceva specific pentru cine vrea să fie mai spiritual decât este posibil.

Dacă am rănit pe cineva sau am făcut ceva greșit împotriva acelui om, corect este să-l caut și să mă împac cu el. Dacă a fost numai o ispită, nu trebuie să mă mai preocup. Dacă nu am căzut, nici Domnului nu trebuie să-i mărturisesc și să-i cer iertare pentru asta; trebuie doar să-I cer să mă elibereze de atacul infernal (Matei 6.13).

Dacă cineva vine la mine și-și deschide inima, mărturisindu-și greșeala comisă prin a mă fi defăimat sau păgubit, este motivat față de mine și deci trebuie să-i iert greșelile. Dacă nu-l iert voi fi în dificultate, căci Dumnezeu a poruncit să-i iertăm pe toți și a garantat că dacă nu o facem nu vom fi iertați (Matei 6.14, 15).

Există multe lucruri ce nu sunt necesare și care ne sunt învățate și de care trebuie să ne lăsăm. Orice alterare a Cuvântului lui Dumnezeu, cât de mică, trebuie să fie îndepărtată (Apocalipsa 22.18, 18). Cine trăiește învățând ceea ce mintea sa slabă concepe trebuie să se căiască. Așadar, pentru a fi răspândit vestiri neadevărate, va trebui să faci astfel încât toată lumea să audă că acel ceva nu a venit de la Domnul. În acest caz, mărturisirea publică este necesară pentru a îndrepta greșeala și a spune adevărul. Totuși, în alte cazuri, cine vrea să fie                                                                                                                              excesiv de corect se distruge pe sine însuși (Eclesiastul 7.16).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares