Dragostea trebuie să fie adevărată și arătată în toate sensurile. În acest pasaj, Onisim – un rob fugitiv – devenise un om nou, o nouă făptură. Însă Pavel a simțit că trebuie să-l dea înapoi stăpânului său, Filimon, care, deși fusese un fost sclav al diavolului, a fost eliberat prin apostolatul lui Pavel. Pavel l-a sfătuit pe Filimon să-l trateze pe Onisim ca pe un frate și i-a cerut să-i pună în socoteala sa datoria pe care, eventual, sclavul ar putea-o avea.

A iubi doar în cuvinte nu este iubire, ci doar o amăgire. În vechime, unii oameni aveau robi, care făceau parte din avuția pe care o posedau. Lui Onisim, unul dintre acești robi, i s-a ivit ocazia și, atunci, a fugit. Ajungând la Roma, ceva minunat i s-a întâmplat: a fost salvat datorită lui Pavel, ca și stăpânul său, Filimon, care se convertise de asemenea prin propovăduirea aceluiași apostol. Anterior, Onisim și Filimon trăiau în sclavia păcatului și, deci, a diavolului. Onisim, prin însemnare, era sclav de două ori – atât fizic, cât și spiritual – însă, până la urmă, ambii au fost eliberați.

Pavel a simțit că trebuie să-l dea înapoi pe Onisim stăpânului său, dar nu ca rob, ci ca frate. Acesta a fost un act de credință, căci Filimon trebuia să demonstreze că, într-adevăr, îl iubea pe cel care i-a arătat Viața Veșnică în Isus Hristos. Așadar, apostolul l-a trimis pe noul său convertit cu recomandarea de a nu fi tratat ca sclav și deci să nu fie primit ca atare, ci, da, ca cineva care trăiește în Hristos. Făcând aceasta, a spus fostului stăpân că, în cazul în care fostul său sclav i-a făcut vreo pagubă, valoarea să-i fie pusă în socoteala lui Pavel, căci chiar el însuși o va plăti. Apostolul i-a amintit lui Filimon că îi datorează propria viață, căci Pavel îl adusese la Hristos, de la care și-a primit iertarea pentru toată datoria sa spirituală.

Această lecție trebuie luată în serios. Cei care L-au acceptat pe Isus în inimă trebuie să fie tratați ca noi făpturi, frați ai noștri în Hristos.

Sfințirea, posturile, rugăciune și sacrificiul pe care le realizăm ne-au costat parte din viață. Totuși, nu dorim să primim nicio valoare bănească pentru efortul și lacrimile vărsate la picioarele Domnului, pentru orele pe care le-am petrecut rugându-ne și, chiar, pentru agresiunile pe care, uneori, le-am suferit pentru fi spus Adevărul. Vom primi această plată în Ceruri, căci, de la fiii pe care i-am închinat lui Hristos sperăm, cel puțin, o atitudine de gratitudine: așa cum au fost iertați, și ei să ierte la rândul lor pe cei care le-au făcut vreo pagubă.

Trebuie să învățăm să respectăm și să iubim pe cei care au fost folosiți de Domnul pentru a primi mântuirea, cât și să facem pentru ceilalți ceea ce, într-o bună zi, ei au făcut pentru noi.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares