Cunoștința cea sfântă – cea pe care o învățăm direct de la Domnul – trebuie să ne fie căpătâi prin excelență, să ne îndrume în toate situațiile. Este sănătoasă și aducătoare de lucruri bune. De aceea, de o lăsăm, ne va impulsiona și ne va da sfaturi ce ne vor duce la succesul dorit. Pe de altă parte, cunoștința omului este contaminată, viciată și, de cele mai multe ori, rea. Să nu iei niciodată vreo hotărâre sau să vorbești ceva în afara a ceea ce Scripturile învață, căci Dumnezeu este cel care Își îndrumă fiii.

Nu putem rămâne muți față de ceea ce ne învață Domnul prin Cuvântul Său. De aceea, este bine să-ți faci un obicei în a medita la Sfânta Scriptură și în a te ruga – cerând îndrumarea sfântă – căci, când suntem în legătură cu Ea, simțim în sufletul nostru ceea ce Tatăl nostru dorește de la noi și are pentru viața noastră. Trebuie doar să păzim ceea ce El spune, iar puterea Sa va lucra în noi și ne va ajuta de fiecare dată.

În Cuvânt, se află toată puterea pentru a face ceea ce ne-a fost revelat. Așadar, după ce am aflat ceea ce Cel Atotputernic ne dorește, nu este bine să disprețuim ceea ce ni s-a propovăduit, căci cel ce o va face își va semna propria distrugere (Proverbe 13.13).

Cunoștința ce-și are originea în mintea omului nu este bună de nimic celor ce doresc să-I facă pe plac lui Dumnezeu și să aibă o bună reușită. Ei îi lipsește ungerea. Pe lângă aceasta, este mereu viciată și, de cele mai multe ori, rea. Chiar de a fost creată cu cea mai bună intenție, ea este din carnea noastră, iar ceea ce este din carne și se naște din carne nu este bun de nimic (Ioan 6.63).

Învățămintele ce ne sunt propovăduite de Însuși Dumnezeu sunt opere minunate, iar lecțiile sale au puterea de a ne face biruitori în toate bătăliile. Dacă oamenii s-ar interesa de ”școala” Sfântului Duh, bisericile noastre ar fi mai bune, iar Evanghelia ar pătrunde mai repede și cu mai mult succes prin lume.

Este de observat faptul că, în vremurile biblice, toți cei care erau folosiți de către Cel Preaînalt aveau o cunoaștere pe care omul contemporan nu o posedă. Acest lucru făcea ca ei să fie mai binecuvântați decât toți ceilalți. Cu toate acestea, acești frați ai noștri nu erau privilegiați de către Domnul pe măsura a ceea ce erau sau făceau ; ei abia învățaseră valoarea de a fi credincioși cunoașterii sfinte și s-au smerit în a împlini ceea ce le fuseseră predicat. De aceea, au fost recompensați cu lucrarea puterii lui Dumnezeu.

 Este mai prudent să vorbim pe baza revelațiilor ce ne sunt propovăduite, căci cel care se exprimă, lucrează și judecă potrivit doctrinei sfinte nu poate fi niciodată confundat.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares