Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea au o putere dincolo de înțelegerea noastră: ele sfințesc orice hrană, de îndată ce este primită prin rugăciune de mulțumire. Cei cu un cuget stricat aduc opreliștile Legii lui Moise în zilele noastre. Neștiind ce spun, sunt folosiți de vrăjmaș pentru a ne priva de plăcerile și binecuvântările ce ne sunt la îndemână. Din gurile lor ies minciuni prin mijlocirea minților lor slabe. Sunt ipocriți și și-au însemnat cu fierul roșu propriul cuget (1 Timotei 4.1,2; Efeseni 4.18). Însă, totul este curat pentru cei curați (Tit 1.15).

Unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu rugăciunea pune puterea Domnului la lucru. Lucrând împreună, ele sfințesc orice hrană. Rugăciunea făcută conform Cuvântului este numită rugăciunea credinței, care poate chiar să și ierte păcate când este făcută asupra unui bolnav. Limita lucrării puterii Celui Preaînalt în viața unui om care se comportă conform Scripturilor și se roagă este pe atât cât el crede.

Orice hrană trebuie să fie primită prin rugăciune de mulțumire și nu prin îngăimarea unor cuvinte pe care unii le proferă dinaintea unei farfurii cu mâncare. De multe ori, ei se roagă pentru a nu fi văzuți rău de cei prezenți sau din obișnuință. Însă, dacă rugăciunea este făcută cu credință în ceea ce Cuvântul spune, chiar dacă în mâncare este ceva rău, nimic negativ nu i se va întâmpla celui ce I-a arătat mulțumire Domnului.

Oamenii ce nu se smeresc dinaintea lui Dumnezeu își au cugetul stricat de lucrurile lumești. Ca mormintele pe dinafară frumos văruite, după modul în care vorbesc și se comportă, par  a fi neprihăniți în duh, însă sufletul le este putred ca amăgirile infernului (Matei 23.27). Ei chiar ajung până în a interzice căsătoria, ce este demnă de toată prețuirea.

Ceea ce iese de pe buzele lor nu trebuie luat în serios, căci spun numai minciuni. Cugetul lor neîntărit de Cuvântul lui Dumnezeu caută în orice sursă inspirație pentru realizarea nelegiuirilor lor.

Acești schimonosiți în duh cred că Domnul le va da un ”bonus”  pentru faptul de a se strădui de a-I face voia lui Dumnezeu, însă, de fapt, este propria voință ce și-o împlinesc. Cum sunt plini de ipocrizie și nu vor să fie smeriți dinaintea Tatălui, nu reușesc să facă nimic ce să poată fi urmat. Ce este născut din carne nu are neprihănire: este carne (Ioan 3.6). Cugetul lor nu-i mai mustră fiind însemnat cu fierul roșu.

Pentru cei curați, tot ceea ce Dumnezeu a creat este curat și trebuie primit cu rugăciune de mulțumire. Fii un practicant al Cuvântului și rugăciunii, împreunare ce sfințește orice hrană.   

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares