În planul veșnic al lui Dumnezeu, toți oamenii au aceleași oportunități. Dorința Domnului este ca să-I înțelegem dragostea Sa, care L-a făcut să-Și trimită unicul Fiu ca să ne salveze din împărăția întunericului (Ioan 3.16; Petru 2.9). Planul pe care trebuie să-l înfăptuim este de a cunoaște lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea acestei dragosti cerești. Aceasta înseamnă că încă avem multe de cucerit. Să nu fim, așadar, nici înceți și nici leneși în această misiune!

Un lucru e sigur: Domnul nu este părtinitor (Faptele Apostolilor 10.34). În inima Sa, avem același loc și aceleași oportunități. Ceea ce ne lipsește este de a înțelege cine suntem, ce ne aparține și ce capacitate de a face ne-a dat Dumnezeu (Ioan 14.12). Nu vom reuși niciodată să realizăm lucrările pe care Isus le făcea dacă nu ne însușim planul spiritual pe care El Îl trăia.

Pavel nu se ruga în afara voinței lui Dumnezeu, căci știa că, de ar face așa, cererea sa ar fi rămas fără de răspuns. El striga pentru ca toți oamenii să poată înțelege perfect ceea ce l-a determinat pe Domnul să-Și trimită Fiul. Cum această rugăciune nu ar trebui făcută astăzi! Majoritatea oamenilor nu înțeleg pur și simplu ceea ce Mântuitorul a venit să facă și ceea ce de fapt a realizat. Pentru faptul de a nu fi înțeles aceasta, ei devin simpli credincioși, și nu practicanți ai Cuvântului.

  Pentru a reuși să înțelegi marea dragoste a Domnului este necesar să-ți pui asta ca obiectiv. Așadar, rugându-te și meditând la ceea ce ți-a atrás atenția în timpul citirii Bibliei sau ceea ce ți s-a revelat în timpul predicării Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fii atent și să observi ceea ce îți este ministrat. Aceasta îți va lărgi și aprofunda cunoașterea despre dragostea divină.

Cunoștința pe care o putem primi de la Tată este nelimitată. Cu cât o dobândim mai mult, cu atât mai mult se află în așteptarea noastră. Pentru aceasta, trebuie să fim perseverenți în cunoașterea lui Dumnezeu (Coloseni 1.10) și să pricepem care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea dragostei Lui, ceva față de care, probabil, chiar fiind foarte dedicați nu se va termina niciodată. Chiar făcând totul, cum s-a întâmplat cu Iosua, la sfârșitul drumului nostru, va fi încă mult pământ de cucerit. 

   Secretul este, așadar, să nu fii încet și nici leneș. Nu trebuie să ne luăm după cei leneși care își petrec timpul dormind, ațipind și punându-ți brațele în piept, căci sărăcia vine peste tine ca un hoț (Proverbele 6.10, 11). Trebuie să fii precaut ca cele cinci fecioare care au păstrat untdelemnul și au participat la petrecere cu mirele (Matei 25.1-13). Isus va veni și, când aceasta se va întâmpla, trebuie să ne găsească treji și vigilenți ! 

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares