Isus a părăsit slava Sa, S-a întrupat, a venit pe pământ pentru a-Și îndeplini misiunea, iar apoi s-a întors în cer. El este Dumnezeu ca Tatăl, astfel încât legăturile umane trebuie să fie tăiate. Mătușile și verii lui Isus, cu toate că ei erau familia Lui, nu puteau fi privilegiați. Nici măcar mama lui Isus nu trebuie să fie considerată mijlocitorul nostru. Rugăciunea și mijlocirea ei, aici pe pământ, au fost la fel ca al oricărei alte persoane care a crezut în Dumnezeu.

Singura legătură - intermediar - între noi și Cel Atotputernic este Isus (Fapte 4:12), care, pentru a ne salva, a trebuit să se dezbrace de însușirile Sale divine și să se nască ca oricare dintre noi. Așa, a putut să vină în lumea noastră, ca noi toți, nu așa cum a făcut hoțul, care l-a înșelat pe Adam în grădina Edenului. Hristos a intrat pe ușă din față- nașterea din femeie.

După ce a făcut tot ceea ce era necesar pentru ca omul să poată fi salvat din mâna întunericului, Isus s-a întors în cer și apoi și-a asumat forma Sa veșnică.

În acest pasaj din a doua Epistolă către Corinteni, Pavel spune că acum, Isus nu mai trebuie să fie cunoscut în felul lumii, ci ca unul din Persoanele Dumnezeirii.

Dumnezeu este compus din trei Persoane distincte, dar este un singur Dumnezeu. Isus, Fiul, este Dumnezeu, dar Tatăl este mai mare decât toți, așa cum a spus Domnul Însuși (Ioan 14:28). Ideea că El este o unică Persoană, care acționează ca Tatăl, se roagă ca Fiul, și ca Duhul Sfânt nu are niciun temei biblic. După ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă, Tatăl a vorbit din cer, iar asupra Fiului a coborât Duhul Sfânt (Marcu 1.9-11). Dacă Ei ar fi fost aceeași persoană, atunci ce s-a întâmplat la Iordan a fost un teatru? Nu! El a fost acolo, El a vorbit din cer și a coborât asupra Lui. Cum se poate? El este Dumnezeul triunitar.

Există o înțelegere greșită care presupune că atât mama lui Isus cât și rudele Sale, sau unii care au murit, pot servi drept intermediari sau mijlocitori, dar acest lucru este nebiblic și, prin urmare, trebuie să fie respins. Biblia declară că morții nu pot avea contact cu lumea noastră, nu ascultă cererile noastre (Deuteronom 18; Luca 16).

Lucrarea divină este făcută de Domnul. Omul poate face parte din ea, atunci când cei vii care cred în Tatăl, se roagă pentru cei pierduți și suferinzi, care de asemenea, sunt în viață. A acționa în afara îndrumării Celui Atotputernic înseamnă să-l lași pe diavol să-ți fure binecuvântarea și răsplata pe care oricine le are atunci când face voia Tatălui.

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares