Fățarnicii au existat dintotdeauna și continuă să existe. Unii dintre ei se uită doar la propriile interese, iar alții pur și simplu se lasă purtați de inamic. Dacă acei oameni puteau să aibă grijă de animalele lor în ziua de sâmbătă, de ce atunci suferinzii nu puteau fi îngrijiți în acea zi? Fățarnicul are o înțelegere limitată și este răutăcios, dar cine este al lui Dumnezeu trebuie să înțeleagă Cuvântul așa cum Domnul îl înțelege. A ne limita la normele religioase în detrimentul suferinței altora nu este bun.

Ipocrizia domnește în toate segmentele societății. Cuvântul „ipocrit”  în limba greacă înseamnă „actor” – cel care joacă un rol, fără a avea nimic de a face cu caracterul său. Isus l-a folosit împotriva fariseilor, care erau foarte zeloși în păstrarea legii, dar ei înșiși nu o respectau (Matei 23.13ss).

Există fățarnici care își umrăresc propriile interese personale, iar aceștia sunt adevărați escroci. Ei spun un lucru, dar fac altul. Astăzi îi putem vedea pe acești oameni cam peste tot. Cât de mulți corupți, ce au primit autoritate, cunoscuți de ai noștri chiar, fac discursuri impresionante despre apărarea moralității, cu toate acestea, cine îi cunoaște știe că ei fac exact opusul.  Există, de asemenea, cei care se lasă purtați de inamic și își asumă ipocrizia fără un interes personal.

Acei evrei cunoșteau legea prin înțelegerea lor umană. Era interzis să se facă ceva sâmbăta, pentru că era ziua de odihnă a Domnului. Cu toate acestea, Isus le-a spus „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” (Luca 14.5). Dacă puteau face un beneficiu unui animal, de ce să-l condamne pe Domnul pentru că a vrut să facă un bine unei persoane în acea zi? Fără îndoială ei știau că valoarea ființei umane este mult mai mare decât cea a oricărui animal, dar ei  nu doreau să se gândească la asta.

Fățarnicii nu înțeleg modul în care oamenii normali acționează, pentru  că ei văd în funcție de confortul lor. Pentru ei, este mai important să respecte o regulă decât să întindă mâna și să ajute un bolnav. Ființa umană are nevoie, oricine ar fi ea, merită atenția noastră mai presus de orice regulă. Mai mult decât atât, trebuie să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu așa cum Autorul lui îl înțelege. Atitudinea cea mai corectă este să-L imităm pe Domnul Isus, în toate. Oare cât valorează o ființă umană?

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares