În acest fragment, Pavel a vorbit un pic despre actul de a dărui. Fără îndoială, Dumnezeul nostru nu lucrează cu lăcomie, ci cu dragoste când ne cere vreo contribuție. Dragostea Sa paternă ne dictează inimii valoarea de dat, iar ea nu ne va face pagubă; dimpotrivă, va aduce înapoi înzecit.

Cel care seamănă puțin, puțin va culege, căci această recoltă vine fără belșugul amintit de Cuvânt. Pe de altă parte, cine este generos și dăruiește fără constrângere, așa cum i-a dictat inima, în aceeași măsură va culege.

În cartea Proverbelor, există o avertizare asupra faptului că dacă îți iei mai mult decât îți este trebuincios, vei suferi mare pierdere (Proverbele 11.24), căci se împuținează ceea ce Domnul ne spune atunci când e să contribui la casa lui Dumnezeu. Cel Atotputernic ne arată dragostea Sa prin insuflarea acelei valori necesare. El nu este niciodată lacom. Ceea ce ne este revelat nu ne va lipsi niciodată; dimpotrivă, va aduce înapoi o valoare înzecită.  

Contribuția fiind una dintre cele mai bune modalități pe care le avem pentru a face dovada dragostei ce I-o purtăm Tatălui și lucrării Sale, diavolul urăște acest act. În mod normal, momentul de a strânge contribuțiile este ceea ce păcătosul, care nu vrea să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, urăște cel mai mult în timpul unei predici. Deși se precizează că omul trebuie să contribuie numai de simte binecuvântarea Domnului, el vede acest act ca pe ceva deplorabil. Apostolul Pavel, ne lărgește, așadar, înțelegerea referitoare la contribuțiile destinate lucrării Domnului și implicării duhovnicești cu totul speciale ce se regăsește în această atitudine sfântă.

Tot ceea ce a fost semănat va da rod. Cine va planta puțin, tot atâta va culege. Însă cine va fi generos va culege din belșug, căci acest lucru este pe placul lui Dumnezeu. Astfel, puterea Celui Preaînalt va lucra în voie în viața ta. Prin afirmația apostolului, înțelegem că, pentru cine seamănă cu dare de mână, retribuirea va fi la fel de îmbelșugată.

  Zeciuiala este un procentaj fix din tot ceea ce primim. Cel care nu o dă își atrage asupra sa blestemul (Maleahi 3.8,9). Contribuțiile sunt rezultatul unei inimi ce Îl iubește pe Tatăl și care este iubită de El. Când sosește momentul contribuției, Duhul lui Dumnezeu – care cunoaște toate lucrurile și știe cât de mult biserica și oamenii au nevoie de ea pentru a face față necesităților – intră în acțiune și arată cât trebuie să fie semănat. Dovada că oferim din credință, și nu din alt motiv, este ceea ce ne rămâne apoi în buzunar. Așadar, la următoarea ta contribuție, să nu fii deloc zgârcit la mână.

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares