Această afirmație este pentru a fi luată în serios, căci, prin ea, putem să înțelegem că intrarea noastră dinaintea Domnului este mijlocită și, ca fii, avem drepturi și privilegii mereu recunoscute și de care trebuie să facem uz.

Sentimentul lipsei de demnitate, prezent la cei care încă nu au acceptat mântuirea adusă de Domnul, a încetat să existe în noi în momentul în care L-am primit pe Isus drept Mântuitor. În acea clipă, am fost făcuți fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1.12). Acum, ori de câte ori avem nevoie să fim în prezența Tatălui nostru, nu trebuie să ne preocupăm de vom fi sau nu acceptați, ci să credem că avem acces líber la prezența sfântă (2 Petru 1.11). Lui Îi face plăcere să ne primească, căci Noul Legământ făcut prin sângele lui Isus ne-a mijlocit această intrare.

Este evident că trebuie să avem frică de Domnul, însă aceasta nu înseamnă că trebuie să ne fie teamă de El, ci, da, să-L respectăm – să-I păzim poruncile. Lucrarea a fost deja făcută și nimeni nu ne poate lua acest privilegiu! De avem nevoie de Tatăl nostru, putem să ne ducem la El oriunde am fi și în orice moment am avea nevoie, deoarece Duhul Sfânt, ce ne-a fost dat, ne-a îndrituit să-L chemăm Tată pe Dumnezeul nostru și să ne considerăm fiii Săi (Galateni 4.6).

         Mântuirea noastră s-a împlinit când L-am acceptat pe Isus drept Mântuitorul nostru, fiind urmat de botez în apă, prin scufundare, în Numele Tatălui, al Fiului și Sfântului Duh, și s-a desăvârșit când am fost botezați cu Sfântul Duh, care este Arvuna mântuirii noastre – Garanția pentru faptul de a fi fost acceptați în familia sfântă (2 Corinteni 1.22; 5.5).

         În momentul în care am primit mântuirea, am fost adoptați ca fii. Această nouă poziție a noastră este întru veșnicie, căci nimeni nu va reuși să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos (Romani 8.35-39). De aceea, Îl chemăm pe Dumnezeu – Tatăl lui Isus – de Tatăl nostru. Sfântul Duh ne dă această capacitate, și, și mai bine este că tatăl ne recunoaște filiația.

         Cine este fiu trebuie să se comporte ca atare, și nu ca un rob, căci suntem robi prin iubire și fii prin înfiere. Ori, de suntem fii, suntem întru veșnicie legați de El, și toate drepturile și privilegiile pe care faptul de a fi fiu le implică, ne aparțin. Astfel, Tatăl speră să valorificăm tot ceea ce a fost cucerit de noi prin Isus.

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares