Crezi oare că Isus merge alături de omul care nu își respectă propriul cămin și nici pe cel al aproapelui, trăind cu diavolul în inimă? Firește că nu! Însă, uneori, credem că pentru El nu contează ceea ce facem. Cu toate acestea, adevărul este că, dinaintea primului păcat pe care l-am comis și nu ne-am pocăit, Domnul încetează de a mai fi cu noi.

Dumnezeu a plătit foarte scump pentru a face Noul Legământ. El Și-a trimis unicul Fiu pentru a muri în locul nostru (Ioan 3.16). Hristos a venit pentru a lua asupra Sa păcatele noastre, eliberându-ne din împărăția întunericului pentru a ne face robi ai dreptății sfinte (1 Corinteni 1.23-25). Acesta este legământul prin a cărui mijlocire trebuie să ne croim calea. Și chiar de suntem mântuiți, dacă suntem ispitiți și ne dedăm păcatului, Dumnezeul nostru va înceta să mai meargă cu noi. Fiind sfânt, El nu poate fi alături de cine se predă vrăjmașului și nu vrea să se pocăiască pentru a trăi în sfințenie.

Stimate cititorule, de ai făcut vreo nelegiuire și nu te-ai pocăit și-ți strecori în inimă vreun păcat, Domnul nu poate să-ți fie alături. Fapta rea, oricare ar fi, este cel mai rău lucru ce ți s-ar fi putut întâmpla. Ea distruge visele, aduce nefericirea în fiecare zi, îți șterge numele din Ceruri, iar în Infern devii pârât (Romani 6.23).

Trebuie să spui nu trupului și motivelor potrivnice Cuvântului lui Dumnezeu. Vrăjmașul nu poate birui un om într-o clipită. El începe cu binișorul, te convinge pe de o parte și îți dă câte un motiv pe de alta. Astfel, omul cedează puțin câte puțin, lăsându-se folosit de el și, când vede, este deja prizonierul lui. Dacă asta s-a întâmplat și cu tine, pocăiește-te acum. Dumnezeu va lua cu El numai ceea ce este a Lui.

Domnul nu ar lucra niciodată lipsit de justețe. În ziua Judecății de Apoi, El nu va lua din infern pe cineva care, prin faptele sale, este considerat a fi rob al diavolului. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că devenim robi ai aceluia de care ascultăm (Romani 6.16). Nu are rost să ceri iertare Domnului dacă, la momentul ispitei, asculți de vrăjmaș. Când se ivește ocazia de a comite ceva greșit, arătăm de fapt cine ne este Tatăl  (Iacov 1.12-15).

Isus a fost clar când a spus că va supune pedepsei veșnice pe oricine El nu a cunoscut niciodată (Matei 7.23). Cel care face nelegiuiri, nu se pocăiește și nici nu-I devine cu adevărat fiu, nu va fi niciodată cunoscut de către Mântuitor. Astăzi este ziua în care trebuie să-i ceri iertare Domnului și să nu mai lași păcatul să-ți sălășluiască în inimă.

Dacă tu, chiar fiind în Dumnezeu și încă apostol al Cuvântului, ai lăsat păcatul să se manifeste în viața ta, acesta este momentul de a lua hotărârea cea mai înțeleaptă. Tânărul rătăcitor a dat cu capul de pragul de sus, s-a întors acasă și a spus : Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău (Luca 15.18c,19a). Dacă acum te pocăiești ca acel fiu, Tatăl ceresc îți va ierta și ție păcatele (1 Ioan 1.9).

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares