Este bine să nu uităm cine am fost până să fi ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a salvat și ne-a scos din împărăția întunericului, căci diavolul ar face totul pentru a ne readuce la greșeală. Domnul spune, prin intermediul apostolului, că eram fără minte, nu reușeam să vedem adevărul și, ”alunecând” prin întuneric, trăiam potrivit principiilor pe care puterea vremii le agrea. Cu toate acestea, dobândind îndurarea dumnezeiască, am început să ne bucurăm de prezența lui Isus (v. 4-6).

Duhul neascultării era al nostru. Fiind neascultători, nu eram pe placul Domnului și nici nu puteam fi plăcuți de El, căci, deși fiind Tatăl cel Milostiv, nu putea face nimic pentru noi. Așadar, într-o bună zi, o strălucire ne-a luminat calea și, cu mâna Sa puternică, El ne-a scos din împărăția răului și ne-a dus în Împărăția Fiului dragostei Sale (Cl 1.13). Acum, facem parte din Trupul lui Hristos și suntem făpturi în Împărăția Cerurilor.

Când eram lipsiți de Adevăr, nu vedeam nimic rău în greșelile comise. Însă, acum, dobândind îndurare, am fost transformați în alte creaturi (2 Co 5.17). Astfel, nu trebuie să ne mai supunem fostului stăpân. Căci el, cum este mincinos (Ioan 8.44), va insista să te facă să crezi că viitorul tău este alături de el. Așadar, cine este înțelept, nu-și va părăsi noua sa poziție, căci acum este răscumpărat în Hristos.

De ce oare un fiu al lui Dumnezeu poate cădea din nou robul poftelor și plăcerilor, dacă nu se mai află în împărăția păcatului ? Răspunsul este că el se lasă sedus de minciunile lui satana. Diavolul, pentru a-l avea din nou la mână, este capabil să-i realizeze dorințele, oferindu-i ceea ce își dorește cel mai mult, iar apoi, strângându-l în brațe, îl va face să treacă prin relele cele mai teribile.

Viața pe care o duceam înainte de a-l accepta pe Domnul Isus drept Mântuitor era numai suferință. Pe vremea aceea, trăiam în răutate și invidie, iar acum, ca noi creaturi, reconcepute în Hristos, nu avem de ce să dorim din nou acel lucru de care ne-am făcut de rușine. Trebuie să acționăm ca fii ai lui Dumnezeu, răscumpărați de orice amăgire.

În trecut, aparența noastră arăta tuturor că eram vrednici să fim urâți; astăzi, totuși, avem aceeași privire a lui Isus. Din ochii noștri trebuie să izvorască dragostea de Dumnezeu. Este de datoria noastră să facem astfel încât oamenii ce nu-L cunosc încă pe Domnul să vadă în noi imaginea lui Hristos și, astfel, să poată obține și ei ceea ce am dobândit deja.

Fie ca vremurile în care ne uram unii pe alții să nu se mai întoarcă niciodată! Însă, cu ajutorul Cerurilor, ne iubim frații cât și pe cei rătăciți. Atunci când, de fapt, fiecare dinre noi va începe să-și iubească cu adevărat frații, ceilalți oameni vor vedea că suntem, de fapt, fiii Celui Preaînalt. Căci, vom fi dobândit deja bunătatea lui Dumnezeu.

Întru Hristos, cu dragoste,  

R. R. Soares