De necrezut! Poate fi oare un creștin mai rău decât un necredincios? Aceasta s-a întâmplat în toate vremurile. Cuvântul spune că a înceta de a purta de grijă de ai săi și, mai ales, de cei ce fac parte din propria casă este ceva atât de grav încât cel ce greșește este văzut mai rău decât un necredincios, căci, în limbajul biblic, s-a lepădat de credință.

Nu ne-am fi putut gândi niciodată că vreun creștin ar putea fi considerat mai rău decât un necredincios, însă Domnul a spus astfel. Necredinciosul comite purtarea cea mai absurdă, aceea de a tăgădui credința. Astfel, el renunță în a se uni cu Creatorul și, de crezi sau nu, își va petrece veșnicia în suferință. Aceasta se întâmplă cu cine pune credința în legătură cu religia, ceea ce Domnul deplânge.

Este dureros de văzut atâția oameni buni ce tăgăduiesc lucrarea mântuirii. Dacă ei ar ști că, încredințându-și viața Domnului, ar deveni mai utili societății, cred că majoritatea s-ar grăbi să o facă. Însă această molimă numită religie, născocită de om, face ca mulți să considere Evanghelia o religie și, astfel, să închidă ochii și să lase să le scape singura ocazie de a fi fericiți. Mare grijă de cei ce Îl tăgăduiesc pe Hristos, căci vor fi aruncați în iazul care arde cu foc și cu pucioasă întru veșnicie (1 Ioan 2.22, Apocalipsa 21.8).

Mare atenție ca să nu fii considerat mai rău decât necredinciosul! Să ai grijă de cei apropiați, cât și de cei din casa ta. Cel mai trist este că mulți dintre cei care frecventează bisericile noastre, și chiar unii din apostolat, se află în această categorie. Ei știu că necredincioșii nu vor moșteni Împărăția, dar nu știu că sunt judecați așa.

Analizează-te și vezi dacă ai grijă de ai tăi și de cei din casa ta. Ce ai făcut pentru mântuirea lor? Dacă nu ai făcut nimic, cel puțin să fi încercat, din când în când, de a le fi adresat rugămintea de a merge la biserică, sau de a te ruga pentru ei, poate te afli pe calea rătăcirii. Domnul nu acceptă scuza de a fi foarte ocupat când este vorba de a fi atent la mântuirea celor rătăciți. Cine este luminat a primit obligația de a avea grijă de ai săi.

Credința ce ne-a mântuit face ca și familia noastră să fie învăluită de același veșmânt al mântuirii. Nouă ne revine să avem grijă de ei, evanghelizându-i și încurajându-i să lupte pentru a nu fi amăgiți de cel rău. Căci cel care nu face nimic pentru ai săi, lăsând Cuvântul să se rătăcească de viețile lor, va apuca și el calea pierzaniei.

Dacă aceasta s-a întâmplat cu tine, caută iertarea Domnului și cere o altă șansă, pentru ca apoi să te îngrijești de ai tăi.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares