Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.
1Ioan 4:19
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit mai întâi, niciodată nu L-am fi iubit, pentru că tot ceea ce facem pentru El trebuie să aibă ajutor și inițiativa din partea Lui. Nu există niciun om care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu (Romani 3.10-12). Fără ajutorul Duhului Sfânt, noi am fi la fel ca orice practicant al oricărei religii. Numai rugăciunea făcută cu credință primește din cer un răspuns, pentru că este făcută sub inspirația Cuvântului și a Duhului Sfânt. Așa că trebuie să căutăm și să primim de la Dumnezeu, pentru ca apoi să facem ceea ce îi este Lui pe plac.
Nu am fost noi cei care am avut mai întâi inițiativa de a-L căuta pe Cel Atotputernic și a-L sluji. El a fost cu noi și, cu înțelepciune, ne-a deschis ochii. De fapt, chiar și numindu-L pe Dumnezeu, drept Domnul nostru nu este posibil dacă persoana nu se află sub ungerea Tatălui (Matei 7:21). Lipsa de respect față de ceea ce este al lui Dumnezeu arată că nu-L cunoaștem și nici nu-L slujim.
Totul vine de la Dumnezeu și a fost creat pentru El (Coloseni 1:16). Deci, fără ajutorul Lui, nimeni nu simte nici măcar dorința de a-L cauta (Filipeni 2:13). Slujitorul înțelept caută participarea Celui de sus în tot ceea ce face, și adunarea știe când pastorul vorbește de la sine sau când ungerea divină este asupra vieții lui. Cuvintele ce vin de la Tată ne emoționează, ne ajung la inimă și ne fac un foarte mare bine. Numai prin mâna Lui putem face ceva ce îi este pe plac.
Este scris în Cartea Sfântă că noi nu avem nimic care să ne facă acceptabili în fața lui Dumnezeu. Oricât de bine-intenționată ar fi o persoană, nu poate avea lauda și mărturia acceptată în fața Domnului. Regele David a spus că lauda pe care el i-o aducea Celui Prea Înalt venea de la Dumnezeu (Psalmul 22:25). Pe de altă parte, dacă Domnul este cel care ne folosește, putem fi siguri că putem face fapte mari.
A-i face pe palc Domnului, înseamnă să-i deschidem calea pentru ca El să lucreze. Cu toate acestea, practicanții religiilor existente, în efortul lor de a-i face pe plac lui Dumnezeu, inventează ritualuri, rugăciuni, penitențe și sacrificii. Unii ajung să facă lucruri absurde, dar fără niciun rezultat. În creștinism există, de asemenea, mulți oameni care fac tot felul de lucruri, astfel încât să fie auziți de Dumnezeu, însă nu reușesc să aibă succes. Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, o mică faptă îl face să se minuneze și astfel să acționeze în favoarea noastră.
Rugăciunea care aduce răspunsul este cea făcută cu credință, și pentru că are inspirația Cuvântului și a Duhului Sfânt produce rezultatele dorite.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares