Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
Isaia 43:2
O promisiune poate fi la modul figurat sau în adevăratul sens al cuvântului - acest verset are ambele sensuri. Domnul spune că El este capabil de a ne scăpa din orice situație de urgență. Fiii lui Israel au simțit, în Marea Roșie, că Dumnezeu, de fapt, are grijă de ai Săi și îi protejează, pentru că ei au traversat acea mare extensie de apă ca și cum ar fi mers pe pământ (Exodul 14:21-31). Cei trei tineri evrei - Șadrac, Meșac și Abednego - au primit, de asemenea, o mare victorie: deși au fost aruncați în cuptorul încălzit de șapte ori mai mult decât normal, focul nu le-a putut face niciun rău (Daniel 3). Iar astăzi? Ne putem bucura în continuare de o astfel de poziție?
Orice promisiune ce vine din gura Domnului va fi confirmată. Cu toate acestea, este necesar să credem, sau El nu o va împlini. Atunci când noi credem, provăm din puterea Lui, însă atunci când nu credem, îl considerăm drept un mincinos.
În acest verset, Domnul declară că nu există niciun impediment pentru ca puterea lui să funcționeze. Chiar și într-o explozie atomică, de exemplu, cei care cred pot fi salvați într-un mod miraculos de către El. Sunt mulți frați care au luptat în război și povestesc cum mâna Celui Atotputernic i-a protejat. Nu există niciun impediment pentru ca forța Sa să lucreze. (Luca 1:37).
Ceea ce s-a întâmplat la Marea Roșie cu copiii lui Israel, dovedește că Dumnezeu a făcut necesarul ca să-i scape pe ai Lui. Dar, amintește-ți: trebuie să fii al Lui cu adevărat, nu doar o persoană ce vizitează din când în când biserica. Adevărul este că Celui Atotputernic îi pasă de cei care și-au pus încrederea în El. În zilele noastre, am auzit atât de multe persoane povestind despre cumpenele mari prin care au trecut și cum au scăpat, pentru că au crezut în Dumnezeu; El nu dă greș niciodată. Dar cei care se îndoiesc sau nu își pun credința în acțiune, vor descoperi că a ne dori eliberarea sau vindecarea nu este de ajuns.
În Babilon, Domnul a realizat faptele Sale extraordinare, în fața furiei lui Nebucadnețar. În cuptorul încălzit de șapte ori mai mult decât normal, El i-a salvat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, în așa măsură că nici măcar mirosul focului nu s-a impregnat în hainele lor și nici părul lor nu a fost pârlit. În mod similar, El l-a eliberat pe Daniel din groapa cu lei (Daniel 6). Ca și în trecut, cei care cred astăzi și în viitor, vor vedea slava lui Dumnezeu (Ioan 11:40).
În Hristos, cu dragoste,
R.R. Soares