Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
Psalmul 81,1
Duhul lui Dumnezeu nu va rămâne pururi în om (Genesa 6.3). Când El obosește, lasă persoana pradă dorințelor inimii sale, iar atunci ea încetează să mai fie ghidată de către Domnul și de a fi corectată atunci când greșește și astfel va continua să trăiască confrom sfaturilor sale. Vai de acest suflet, deoarece va suferi multe greutăți, care ar fi putut fi evitate dacă L-ar fi ascultat pe Cel care vede și știe tot.
Cel Prea Înalt s-a săturat când Israelul a continuat să nu-L asculte. Mare a fost pedeapsa lor, dar viitorul său ar fi putut fi altul. Astăzi, dacă slujitorii Domnului continuă să dea atenție așa-zișilor "profeți", ei vor trebui să treacă prin ce au trecut fiii lui Israel: au fost lăsați în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat propriile sfaturi.
Nu este nimic mai periculos decât cineva să-și îndeplinească propriile sale voințe. Când acestea provin de la Tată, pentru că persoana a ascultat Cuvântul Său, totul este mai ușor, pentru că dorințele care decurg din voința divină au în Domnul împlinitorul lor. Cu toate acestea, atunci când omul nu dă ascultare glasului binecuvântat din cer, nu face ceea ce i se spune, Cel Atotputernic îl lasă la voia încăpățânării lui. Ceea ce va urma va fi confuzie, suferință și o mulțime de lacrimi. Mai mult decât atât, diavolul, care l-a înșelat, îl va afunda și mai tare.
Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu (1 Corinteni 2,14). El are ochi, dar nu vede; are urechi, dar nu aude, și mintea lui nu poate înțelege prea multe. Iar apoi mergând și făcând ceea ce el crede că este corect și face voința firii pământești va cădea în groapă, și va fi ca acel orb ce își propune să-l călăuzească pe alt orb (Efeseni 2:1-3; Luca 6:39).
Lumina strălucește de fiecare dată când citești sau auzi Cuvântul. Această iluminare este direcția pe care Dumnezeu ți-o dă. Însă, de fiecare dată când persoana continuă să-și închidă inima față de ceea ce El îți arată, căderea este deodată și fără leac (Proverbe 29.1). Israelul nu a vrut să asculte. Era determinat să facă tot ce voia și dorea independența. Nu sunt puțini cei care cumpără, vând, se căsătoresc, călătoresc și iau tot felul de decizii fără a-L consulta însă pe singurul care știe să facă binele. Apoi, când descoperă că au acționat în mod greșit, dau vina pe Cel Atotputernic pentru că nu a împiedicat căderea lor. Cine face ceea ce vrea el - sau cine nu acordă atenția cuvenită Maestrului - se va împiedica și va cădea, pentru că nu există nici unul care poate învinge fără ajutorul Domnului.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares