De cele mai multe ori oamenii nu înțeleg de ce trec prin atâtea încercări. În astfel de momente, unii se plâng și se întreabă dacă Dumnezeu îi mai iubește. Există ispite și încercări, dar cine s-a pocăit deja, și își trăiește viața după Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie mereu pregătit să treacă prin încercări. Este Dumnezeu Însuși, Cel care ne supune la aceste teste, deoarece în acest fel, El poate confirma credința copiilor Săi.

Cuvântul ne spune că Isus a fost dus de Duhul Sfânt în pustie, ca să fie ispitit de către diavol (Luca 4:1-13). Ne putem întreba, ce curaj a  avut Domnul să facă așa ceva. Dar adevărul este că Tatăl, dorea ca Isus să dovedească faptul că nicodată nu va ieși din ceea ce este scris. Acesta este modul în care Mântuitorul nostru s-a comportat și a trecut cu bine acea perioadă de probă, gata să facă ceea ce era scris: salvarea lumii.

Dacă părinții și-ar pune copilul în „pătuț” și niciodată nu l-ar scoate de acolo, cum ar fi această ființă umană, atunci când va crește? Dacă părinții nu-l l-ar lăsa să pășească pe podea și le-ar interzice persoanelor din jur să vorbească cu el și să-l îmbrățișeze, cum ar fi el atunci când va ajunge la maturitate? Cu toții trebuie să trăim alături de diferite tipuri de persoane: nerecunoscătorii, bârfitorii, bandiții, dar și alături de oameni buni și sfinți.

Observă că, majoritatea școlilor, îi supune pe elevii săi la diferite probe, ca formă de evaluare. Astfel, chiar și cei mai buni studenți trebuie să treacă prin teste. La educația fizică, nu este suficient doar să ai o condiție bună și să fii dispus să fii un bun atlet, deoarece elevul trebuie să facă toate exercițiile, iar în ziua examenului, trebuie să alerge, să înoate, să sară, să joace etc. în scopul de a arăta că el a învățat tot ceea ce i s-a predat; altfel nu va fi aprobat.

Noi de fapt, am fost vindecați prin rănile lui Iisus (Isaia 53:5), dar, de exemplu, atunci când avem o raceală sau o durere mică, ce facem? Ne rugăm și cumpărăm un remediu de la farmacie, astfel încât să scăpăm de durere? Sau atunci când apare ocazia de a ne „relaționa” cu o persoană, ne comportăm ca niște sfinți sau practicăm ceea ce lumea face și apoi cerem iertare de la Dumnezeu? Cine nu este credincios în micile lucruri, nu va fi nici în cele mari. Cel care nu învață să alunge o durere mică, să-i vorbească să iasă din corpul său, în Numele lui Isus, într-o zi, atunci când va fi lovită de o durere și mai mare, de o boală, nu va fi capabil să facă față unui astfel de atac. La fel se întâmplă și cu creștinul care, având oportunitatea de a rămâne singur cu o fată, începe să o sărute și să o mângâie. Și astfel în ziua în care va apărea ocazia de a păcătui trupește sau de a preacurvi, "fiul lui Dumnezeu" se va duce ca oaia la tăiere.

Omului căruia îi place violența și crede că este mai inteligent decât alții, cade în propria capcană. Apoi, ca urmare, trebuie să crească un copil care nu a fost plănuit să se nască sau să petreacă câțiva ani după gratii pentru a plăti pentru o nebunie pe care a comis-o.

Fratele meu, fii prudent și pregătește-te pentru încercări, pentru că ele vin mereu. Vei trece proba cu laude, dacă vei păzi Cuvântul lui Dumnezeu!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares