Biblia vorbește mult despre cine suntem întru Isus Hristos. Dacă vei studia caracteristicile unui creștin, vei fi surprins, pentru că unul dintre atributele sale este de a fi predestinat. Acest termen, care a fost înțeles greșit în timpul istoriei bisericii, înseamnă că am fost marcați încă de la început să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui (Efeseni 1:4) ca un grup și nu ca indivizi.

Căderea lui Adam a făcut ca omul să piardă multe privilegii, cum ar fi vizita pe care Creatorul o făcea dimineața devreme în grădina Edenului. Dar, în același timp, odată cu venirea lui Isus, omul a primit multe binecuvântări: a fost făcut copil al lui Dumnezeu, moștenitor și co-moștenitor cu Hristos (Romani 8:17) și, pe lângă toate acestea, slujitor al Noului Legământ. Acest lucru înseamnă că suntem proprietate privată a Domnului.

Este surprinzător să știm că suntem atât de binecuvântați întru Hristos. Cu toate acestea, binecuvântările Domnului nu se opresc aici. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (1 Corinteni 2:9). În Hristos, suntem un tot, în toate lucrurile.

Este important să știm că am fost predestinați. În înțelepciunea Sa, Domnul a prevăzut ce avea să se întâmple și ne-a predestinat să fim ai Lui. Aceasta nu înseamnă că El i-a ales pe unii să facă voința inamicului și apoi să fie salvați, iar alții să fie mântuiți, indiferent de cât de mult au greșit. El nu face acest lucru ! Cum Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8 ), El a creat planul de mântuire, după cum urmează: cine ascultă Cuvântul Său este salvat, recreat întru Hristos și are toate binecuvântările menționate aici și pe cele pe care le va descoperi mai târziu, atât în acestă viață, cât și în veșnicie.

Predestinarea a fost interpretată greșit încă din timpul primei biserici creștine. S-a spus chiar că unii au fost meniți să fie oameni răi și să se ducă în iad, în timp ce alții vor avea harul lui Dumnezeu și vor moșteni mântuirea. Nu pot concepe că un Dumnezeu Sfânt, care este iubire, ar fi putut face creația Sa în acest fel. Din contra, Scripturile declară că El vrea ca niciunul să nu piară (2 Petru 3:9). Deci, dacă susținătorii acestei teorii ar avea dreptate, atunci Pavel ar fi greșit. Dacă Dumnezeu ar fi făcut această selecție înainte, de ce ar declara contrariul în Cuvântul Său?

În Hristos, suntem moștenirea lui Dumnezeu, și tot ceea ce suntem în El este datorită voii Sale.

În Hristos cu dragoste,

R. R. Soares