Prudența este o virtute care ne face să vedem pericolul și să-l evităm. Nechibzuitul vedea ceea ce inamicul îi pregătește, dar rămâne îngâmfat și nu se abate (Proverbe 14:16). Există un timp în care să păstrăm tăcerea, însă puțini sunt cei care îl fac. A ne închide gura în vremurile rele este recomandarea divină. În fața atacului unui adversar, trebuie să vorbim doar ceea ce ne este dat prin Duhul Domnului, prin intermediul Scripturii.

Dacă există ceva ce trebuie să căutăm de la Dumnezeu este prudența. Cu aceasta, ne dăm seama de pericolele care ne pasc și știm să le evităm (Proverbe 27:12). Există multe capcane pe care adversarul le pune în calea noastră, pentru că, pentru el, ceea ce contează este să ne distrugă total. Lui îi este ciudă că am fost făcuți fii ai lui Dumnezeu, și suntem moștenitorii Săi și co-moștenitori cu Hristos. Diavolul știe ce ni s-a pregătit și ce vom fi pentru eternitate.

Oamenii care nu ne înțeleg, cred că suntem exagerați și fanatici și că nu trebuie să fim atât de prudenți. Ei ajung să vadă capcanele pregătite de către inamic, dar nu fac nimic. Rezultatul: trăiesc împiedicându-se și rănindu-se. A vedea ceea ce ni se pregătește și a nu face nimic este o nebunie.

Cine nu tace în vremea rea va avea de suferit.  Cuvântul spune că există timp pentru toate; atât pentru a tace, cât și pentru a vorbi (Eclesiastul 3:1-8). Cine va spune ceva înainte de vreme, va avea probleme, iar cel care nu spune nimic, la momentul potrivit va pierde binecuvântarea.

În orice situație, corect este să-L ascultăm pe Domnul, care, fiind Tatăl nostru dorește tot ce este mai bun pentru noi. Dacă El nu ne dă Cuvântul, recomandarea este să rămânem în tăcere. Dar dacă El pune în gura noastră ce să spunem, atunci trebuie să anunțăm vorbele Sale.

Greșeala, care l-a determinat pe apostolul Petru să-L nege pe Hristos a fost faptul că el a vorbit Domnului ceea ce nu trebuia. Atunci când l-a avertizat că satana a cerut să-i cearnă ca grâul, Isus îi dezvăluia de fapt lui Petru ceva foarte serios (Luca 22.31,32). În acel moment, discipolul ar fi trebuit să-i mulțumească și să înceapă se roage, însă rezultatul a fost altul: înainte ca cocoșul să cânte, el L-a negat pe Isus de trei ori (Matei 26:33-35, 69-75).

Fratele meu, vorbește doar ceea ce este în conformitate cu Cuvântul Celui Atotputernic. A spune ceva fără direcția divină nu este doar riscant, dar este și o prostie în același timp. Cuvintele noastre trebuie să fie revestite de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a produce rezultatul pe care ni-l dorim.

În Hristos cu dragoste,

R. R. Soares