Cea mai mare binecuvântare pe care o dobândim de la Domnul este de a primi poruncile Sale, iar ducerea lor la îndeplinire este un mare har. Nu este nimic mai gratificant decât să iertăm pe cine ne-a jignit, să ne iubim vrăjmașii, să-i binecuvântăm pe cei care ne blesteamă, să facem bine cui ne urăște și să ne rugăm pentru cei care se poartă urât cu noi și ne persecută. Pentru cine nu cunoaște dragostea lui Dumnezeu este greu, dar pentru cine Îl iubește este ușor.

Orice revelație a Domnului este o poruncă pentru noi. Dacă o vom îndeplini, vom primi harul divin. Însă, dacă o disprețuim, nu vom mai reuși să mergem cu El. A primi un ordin din partea Tatălui înseamnă să fii pe calea bună pentru a dobândi înțelegerea de care avem nevoie ca să izbândim în toate sensurile.

Una dintre poruncile lui Dumnezeu pentru noi, poporul Său, este de a ierta pe cel care ne jignește (Marcu 11.25). El nu a spus că acest lucru trebuie făcut numai când jignirea este neînsemnată. Adevărul este că, orice ne-ar fi făcut, a ierta se transpune în actul cel mai gratificant pe care l-am putea încerca.

Porunca Domnului este mult mai cuprinzătoare: trebuie să iubim pe cine ne este vrăjmaș (Matei 5.44). Dacă nu iubim acel om, el nu va avea ocazia să iasă din beznă ca să ajungă la lumină. Cel Preaînalt ne dă harul de a iubi pe cel ce vrea să ne ducă la distrugere și, la rândul lui, îl vom vedea punându-se la picioarele lui Isus și încercându-I dragostea.

Porunca spune, de asemenea, că trebuie să facem bine celui care ne urăște. Pentru cine trăiește legat de trup și dorește doar să profite de binecuvântări, această poruncă este foarte greu de realizat. Cu toate acestea, pentru noi, robi ai lui Dumnezeu, este ușor de îndeplinit. Este de ajuns să-L lăsăm pe El să ne folosească.

Domnul mi-a dat ocazia de a scrie cartea intitulată A dărui– Harul ce-l binecuvântează pe cel ce dăruiește, în care arăt cât este de gratificant să trimitem daruri (să ne rugăm pentru cei care se poartă urât cu noi și ne persecută).

Cine urmează poruncile dobândește înțelepciune și, astfel, trebuie să urască căile minciunii, ce duc la hotărâri contrare voinței divine. Unele au chiar conotații științifice, iar altele chemări religioase. Însă, toate acestea, pentru faptul de a nu fi înscrise în Cuvânt, trebuie să fie nu numai disprețuite, ci și urâte. 

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares