Toate cuvintele pe care Tatăl ni le transmite sunt sub formă de porunci, de aceea, trebuie să fie păstrate în inima noastră și întipărite în mintea copiilor noștri. Despre ele trebuie să vorbim prin manifestări spirituale când ne aflăm acasă, când ne culcăm ori ne trezim. Trebuie să ne fie înscrise pe mâini și întipărite în minte.

Dumnezeu nu ne deschide ochii la întâmplare. Tot ceea ce El ne face să vedem în Scripturi are un scop și devine poruncă. Revelându-ne ceea ce a fost scris, Domnul Își îndeplinește partea Sa față de un anumit subiect și, din acel moment, acesta devine responsabilitatea noastră.

Locul unde se păstrează cuvintele lui Dumnezeu este inima (Psalmul 119.11), și nu mintea. După ce am aflat voința divină, hotărârile noastre trebuie să fie luate față de ceea ce ne-a fost propovăduit. Orice atitudine pe care o luăm în afara a ceea ce am fost învățați devine păcat.

Șeful familiei, de exemplu, nu se poate desface de porunca celestă. El trebuie să le întipărească în mintea copiilor săi să se supună spuselor Domnului (Proverbe 22.6). A-i lăsa să acționeze în modul în care consideră că este corect este un semn de nesupunere față de Dumnezeu și aduce condamnare și suferință. Este necesar, mai întâi, să se pună în fruntea familiei. Toți ceilalți membri trebuie să-l respecte și să i se supună ca atare. În căminul său, trebuie să existe un moment în care toți să se reunească, iar șeful să-și slobode gura și să aprofundeze înțelepciunea divină.

Atunci când îndeplinim ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne îndrumă, suntem pe calea cea bună. Așadar, nu putem să ne abatem de la ceea ce ni s-a spus. Dacă ne rugăm pentru lecuirea vreunei boli, rezolvarea vreunei probleme sau obținerea vreunei izbânzi, va fi de mare importanță să vorbim despre revelație, pentru a evita ca vrăjmașul să pătrundă în mintea vreunei rude, făcând-o să se îndepărteze de credință sau să sufere din cauza atitudinii cuiva. Adversarul joacă mereu murdar și, în lupta pentru orice binecuvântare, ne regăsim față în față cu el.

Niciodată să nu omiți să vorbești despre ceea ce Domnul ți-a dat drept misiune. Fă aceasta atât la culcare, cât și la trezire. De asemenea, nu uita de revelație atunci când începi să te rogi. Să ai cuvintele Tatălui înscrise pe mâini sau întipărite în minte, acesta este secretul ce aduce izbândă oricărei ființe umane.      

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares