Saul din Tarso nu credea în Isus și nu avea nicun pic de iubire față de Dumnezeu. El credea că misiunea sa consta în persecutarea discipolilor lui Isus și, mânat de furie, credea că atât bărbații, cât și femeile care Îl slujeau pe Domnul trebuiau să meargă la închisoare. Era cuprins de un zel religios ce nu avea nimic sfânt. Această ură, încă și astăzi, sălășluiește în inima multora. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie în sensul în care Domnul să deschidă ochii acestor oameni pentru ca să poată vedea Adevărul.

Este posibil ca cineva să creadă că Îl iubește pe Dumnezeu și, de aceea, poate să-i înrobească pe creștini. Cine nutrește acest tip de iubire se află în afara adevăratei meniri. Nu este popor mai persecutat de cei fățarnici decât cel care crede în Domnul. În anumite locuri, un individ se poate chiar intitula dumnezeu, căci nimeni nu-l va persecuta sau proslăvi, însă, dacă ar fi vorba de Isus, situația ar fi gravă. Câți nu și-au pierdut viața pentru simplul fapt de a propovădui mântuirea ce există în Isus !

Pentru Saul, corect era să-i persecuteze pe discipolii lui Hristos. El făcea asta ca și cum ar fi fost o misiune sfântă. Domnul a avertizat că va veni un timp în care unii îi vor ucide pe ai săi crezând că aduc slujbă lui Dumnezeu (Ioan 16.2).

  Închisoarea era locul ideal pentru cine era considerat de Saul eretic și, indifierent că era bărbat sau femeie, nimeni nu putea să-L slujească pe Isus. Ce rău i-a făcut Domnul? Niciunul! Dimpotrivă, Hristos murise pentru el, așa cum a făcut pentru toată umanitatea. Isus face numai binele, iar ai Lui fac la fel. Așadar, de ce această ură ? Pentru că zelul religios, într-o direcție greșită, nu-l lăsa pe Saul să vadă Adevărul. A fost nevoie ca însuși Domnul să-i apară pentru a vedea ce îi era destinat. Isus i-a spus că i-ar fi greu să arunce înapoi cu piciorul într-un ţepuş (să reziști cu îndârjire împotriva uneltelor ce ar fi folosite ca să poți fi pus pe drumul drept).

Pe Isus, acel om îl persecuta. Mulți oameni au fost folosiți pentru a-i persecuta pe fiii lui Dumnezeu. Aceasta s-a putut întâmpla din cauză că infernul reușise să le strecoare multora în inimă această ură împotriva adevărului. Totuși, porțile infernului nu au fost mai presus de Biserica Domnului (Matei 16.18).

Bisericii îi revine misiunea să nu se abată de la Cuvântul Domnului. El a spus că atunci când vom fi persecutați trebuie să ne bucurăm și să ne veselim că răsplata ne va fi mare (Matei 5.12). Dacă te vei ruga și nu te vei lăsa pradă urii, Domnul îi va transforma pe toți cei asemenea lui Saul în adevărați Paveli.                                  

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares